 |
 | Saşa Pană |  |
|
Selenaru Negrea
Bine ai venit!
|
|
"Cadenţa inimii" de Saşa Pană [dedicaţie către] Mary Ange Poetul a iubit drumul printre spirale diafane Nopţile cu cerul înflorat ca rochia dansatoarei Sub crengile grele de privighetori Cercei cu sidef cernut pe pântece Şi-un cântăreţ infailibil ascuns într-un oscior cât înghiţitoarea A rămas în urmă cu politica Iubeşte crinii mângăierile onixul şi orizontul Întâlniţi vii laolaltă Amintirea miracolului rămâne închisă În scrinul cu lacăt fragil al nostalgiei Amintire templu clădit pentru a fi devastat În urmă un deget pe gură o frunză presată Poate un cuvânt poate inima de altădată Un răspuns halucinaţiilor a murmurat cu frică Să nu deştepte căuşul de lumină Nardul încuiat în silueta de Sèvres A iubitei Proaspătă ca roua dimineţelor de aprilie Cu moliciuni calde Oază aşteptată "Visul este altceva" de Saşa Pană [dedicaţie către] Mary Ange Oricând eşti la adăpost Încearcă spectacolul aici pe canavaua tăcerii Eşti palidă ca o floare de lotus O pudră de dorinţe în loc de cearceaf Inflexiuni în gol Ademenire spre axa caldă a coapselor Carne furată intangibilă goliciune de amforă Alhimie de atomi de lumină Amvon etern dospit din căldură şi stenografii subterane E de-ajuns să fim împreună Buzele ştiu să mângâie umbra fragilă Te voi regăsi printre idoli Te voi regăsi cu prospeţimi de oază Alarmă inutilă Dincolo de mine eşti tu Dincolo de tine cenuşa Nostalgie acord excluzând recurs "Lumină în relief" de Saşa Pană Salbele de muguri, cuvintele nerostite, În ulterior amiezile destul de lungi de tăcere Cu privirea dincolo de coperişuri, Cu nălucile ascunse în pumnii mici, Cu veveriţa neastâmpărului în mădulare. Suferă, în cuşca satului, Şi de speteaza patului se reazămă absentă. De mătasa aşteptării se caţără flăcări Rubinul nostalgiei Ca semn de întrebare, ca inimi. Peste aurul darnic, risipit în gând, Ţesă nestemate lucidele vise, Turburătoare ca vrăjite flori de ghiaţă Pe geamul compartimentului Când trenul goneşte prin staţii şarade. Şi tot mai împovărat e trupul mărunt În graniţele albe de parfum, Aliaj de lumină şi rouă. O muselină de sineală trimite soarele obosit Prin geamul dinspre uliţă. Vârşolţ (Sălaj) 13 februarie 1940 "Viaţa de toate nopţile" de Saşa Pană [Motto:] Une femme est plus belle que le monde où je vis Paul Eluard Noaptea ridică pavilionul de jad Freamătul copacilor - flaute sub lună - Două mărgele de luminiţă Ezită printre crengi serpentine Dacă ar izbucni un glas Un glas rupt din noapte Cum ai rupe o fâşie de cit În inimă ar lovi o pietricică Sau statuia unui fluture Şi ar suna ca în geam Stăruie parfumată chemare O mână se aşază pe umăr Frunză moale cu destinul în nervure Noaptea s-a îngrămădit în ochii femeii Şi tu te ascunzi în noapte Binevenită e fruntea rece Mâinile plante luminoase Şi părul alunecos ca nălucile Elixir ademenitor De undeva un cântec Se dizolvă-n aer O melodie se desface ca un buchet Ca un balon de păpădie Fântânile visului au hrănit aşteptarea Au plecat uşure Cineva persistă de veghe Lângă culcuşul furtunii domesticite |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | Saşa Pană | |
|
||
|
|
|