 |
 | Gellu Naum |  |
|
Selenaru Negrea
Bine ai venit!
|
|
"Heraclit"
de Gellu Naum Pe rădăcini vechi, dormeam un somn noduros. Pe crengi, fraţii mei îşi zvântau pletele lungi. Vântul încetase. Apoi, deodată, a început o părăsire uriaşă. 1 O pasăre de lemn a trecut de pe copac pe tabla caselor copacul aştepta o pasăre de tablă pentru mine toate erau ireproșabil conjugate dar eram pasărea de lemn şi de tablă care şedea pe un scaun şi se uita pe fereastră (Îmbrăţişează-mă, soarele meu ud. Toiagul ochilor s-a rătăcit. Cel ce doarme le împrumută pomilor varul inocenţei noastre. În sobă, cuvintele trosnesc uşor.) 2 Visam peisaje acustice dealuri sonore piramide cu muzică piane abia înfrunzite visam ritmul diurn al pământului ghitare energice baterii şi toate şi apeşi pe-o clapă cu rod sigur şi ochiul dansează atingi o coardă bine cunoscută şi piciorul râde şi se bucură (Trecând prin seve, o, sora mea necruţătoare. Cu flori nemişcate. Până îndată ce munţii mei s-au urnit. Afară, soarele îmi ocrotea comorile de bălegar.) 3 Stăteam la spatele meu şi visam să mă bucur ca piciorul meu căutam cuvinte hexagonale la limita de sârmă a liniştei căutam culori lungi îmi era foame de nuanțe lungi visam mănuşi şi ghete de sunete violete şi casele sunau şi norii foşneau şi eu oxigenam în gând nenumărate turme de oi şi le fardam pentru marea transhumanţă de primăvară apoi ulterior munca aceasta istovitoare treceam în faţa mea şi-mi ştergeam sudoarea de pe frunte 4 Noaptea cocoşii aveau creste de ţipăt răsuflarea lumii îmi aburea geamul şi eu îl ştergeam cu un prosop curat du-te careva de vezi câinele ăsta apoi o iubită foarte frumoasă îmi dădea lapte poate avea nespus de multe lămpi nu mai ştiu vorbeam ușor să nu-i sfâşii cămaşa ea îmi dădea lapte şi pâine şi pornea desculţă pe drum spre est spre vest spre surd spre mort 5 Apoi fluviul frenetic şi prietenii mei înotând adormiţi (Noi ne iubeam ca pomii, la umbra unor sprâncene stufoase. Ca trecătorii, în fum. Lămpile noastre erau umplute de fructe. Mă culegeam din tine. Te odihneai pe banca tăcerilor mele.) 6 Seara când reintram în cubul meu vroiam să mă bucur şi lucrurile fumegau în contururi incerte cerbul vecinului tropăia în bucătărie dar cei doi bătrâni cu un ou la ureche ascultau tăcerea intactă a gălbenuşului şi clipeau ritmic după tic-tacul ceasornicului 7 (Departe, vedeam cum îţi arde ţipătul. Din loc în loc, unde nisipul contura obrazul unei umezeli ucise, rămâneai vizibilă. Podar al acestor treceri, noaptea lega capetele drumului.) Apoi imensa ecloziune şi printre atâtea lucruri aparte de grave pe urechile mele de stâncă se aşezau fluturi 1958 |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | Gellu Naum | |
|
||
|
|
|