FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: [blOOr][#12] "Infern în paradis"

Trimis: 06/07/2009 15:51

Infern în paradis

Vântul şuieră a moarte printre frunzele stejarilor
Dar nici aşa, ei nu renunţa la trufia lor.
Şi nici măcar in faţa urgiei ce se prevesteşte,
Şi care vine, vine, nu se mai opreşte.
Şerpi luminoşi despică drept văzduhul,
Unind rapid şi cerul şi pământul.
Şi lasă-n urma lor ţipete de groază ale naturii,
Ce se dezlănţuie sub greutatea propriei sale furii.

Iar norii plâng... Văzând astea toate,
Peste pământ, ei varsă lacrimi reci si şoapte.
Astfel, după atâta însetare,
Primeşte-acum: purificare !
Dar norii încă plâng - şi plâng cu jale:
Într-o clipită, tot se face-o mare ...
Iar casa-mi, e-o barca de salvare,
Dar în acelaşi timp şi închisoare.
Şi stau închis. Deschis la contemplare,
Privesc afar' cu ochii plini de mirare:
Cât s-a schimbat cest loc etern !
Ieri paradis. Astazi ? Infern ...

Trimis: 08/07/2009 11:59

frumos desenate aceste trairi, dar ce a dus la aceste schimbari din poezie?

Trimis: 13/07/2009 02:45

Apai nuj cum sa iti zic. Poezia e luata dintr-un Epilog scris de mine intr-o vacanta de 7 zile, la bunicii mei (Boisoara - M-tii Fagarasi). Zona de munte, aer curat, natura virgina ... fabulos!
Neîntârziat dupa poezie este explicata si semnificatia schimbarii subite.

Ziua 3:

Acest loc uitat de lume este deosebit de confuz: ieri a fost un paradis. Astazi ? totul este un infern. Exact ce nu imi doream sa vad, se desfasoara acum in fata ochilor mei: ploua! Dar ploua cu inversunare. Pe semne ca natura isi varsa toata furia, ajutandu-se de tunete asurzitoare, fulgere spintecatoare si vant napraznic.

Vantul suiera a moarte printre frunzele stejarilor,
Dar nici asa, ei nu renunta la trufia lor.
Nici macar in fata urgiei ce se prevesteste
Si care vine, vine … nu se mai opreste.
Serpi luminosi despica drept vazduhul,
Unind rapid si cerul si pamantul.
Si lasa in urma lor tipetele de groaza ale naturii,
Ce se dezlantuie sub greutatea propriei sale furii.

Iar norii plang … Vazand astea toate,
Peste pamant, ei varsa lacrimi reci si soapte.
Astfel, dupa atata insetare,
Primeste acum … purificare.
Si norii inca plang. Si plang cu jale:
Intr-o clipita, totul se face-o mare.
Casa-mi devine-o barca de salvare,
Dar in acelasi timp si inchisoare …
Si stau inchis. Deschis la contemplare,
Privesc afara cu ochii plini de mirare:
Cat s-a schimbat cest loc etern !
Ieri paradis, astazi … infern.

Si cum n-am ce cauta afara pe o întocmai vreme, stau in camera mea. Nu aprind becul – am suficienta lumina. Dau perdeaua la o parte si ma asez la masa din fata ferestrei. Acum pot admira in voie spectacolul de afara. Imi este cu neputinta sa inteleg natura in aceste momente. Nu imi dau seama daca este furie, durere sau amandoua, dar pe alocuri, comparand-o cu mine, gasesc similitudini.
Daca ieri, totul era sublim, astazi totul este groaznic. De parca cineva a inversat culorile, de parca ma uit prin spatele tabloului de ieri … Natura a oscilat iute intre cele doua extreme. Exact ca si in cazul meu: intre fericire si tristete este o delimitare foarte subtire si nu exista stari intermediare. Dar uneori acea delimitare se subtiaza pana dispare. Atunci, tristetea si fericirea se amesteca in sufletul meu, se contopesc si creeaza un gol imens … indiferenta.

Astazi ma simt asa pustiu,
Nu stiu ce vreau, ce imi doresc:
Parca sunt mort si nu sunt viu.
Stiu doar pe cine sa iubesc …

Au fost perioade in care indiferenta, aceasta „calitate” a mea, m-a indepartat de prieteni, de familie. Iar in putinele momente de luciditate emotionala, regretam. Si acum regret … Insa am noroc de prieteni intelegatori care mi-au acceptat conditia; au inteles ca vreau sa lupt singur. Si chiar daca unora le-a fost greu sa stea si sa priveasca, mi-au acordat timp (asa cum si eu, la randul meu, i-am acordat ei). Da, acestia sunt adevaratii prieteni !
Iar daca dragostea presupune sa imi ranesc prietenii, atunci … refuz sa mai iubesc !

Trimis: 13/07/2009 10:03

aha acum am inteles mult mai bine, sunt binevenite explicatiile unei poezii.

Trimis: 29/07/2010 20:01

Mneehee..faina poezie.Da' ce zici sa mai dai si tu pe aici?;))

Trimis: 31/07/2010 22:31

si mie imi place poezia
esti a doua dupa ditza
bravo