|
freeswallow
Membru

| Data inscrierii: 06/Ian/2009 |
| Mesaje: 554 |
| Localitate: ............ |
|
 |
ascult cum ne cheamă din piatră
nisipul, cum cresc stalactite-n vertebrele vremii,
să stingă
al sângelui jar luminos;
cum haitele nopţii ne latră speranţe scâncind, rătăcite
şi ploaia-i un plânset al fiinţei
spre somnul din aşchii de os
ascult...
să ascund că mi-e teamă?
o, teama...
- deloc pentru mine!
şi totuşi pălesc, clătinare firavă în ore târzii.
auzi cum, flâmândă, ne cheama
o fiară din zodii străine?
cum fuge, gonită de soare
în ora sfioasă
când vii?
|
|
|
|
raduku21
Membru

| Data inscrierii: 10/Mar/2009 |
| Mesaje: 660 |
| Localitate: Bucuresti |
|
 |
Poezia incearca sa fie romantica? Hmm... mie imi lasa o impresie de gol... totul este natural. Mie imi creeaza imaginea unui cadru bizar. Imi place.
|
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant
" Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|