 |
 | Cenusareasa (II) |  |
|
freeswallow
Membru
 
|
|
Cenusareasa II (In care se vede ca o plimbare poate fi o interesanta intamplare!)
Inceput de primăvară… Imbătată de culori, alb şi roşu, roz şi verde, iarbă, zumzete şi flori nevăzute hăă-ăăt din toamnă, fata noastră a plecat în pădure, la plimbare. Zâmbea cerul, răsturnat într-un iaz pe care norii lunecau aşa frumos printre peşti, să crezi că peştii sunt de sus, norii de jos! In pădure, zarvă mare! Vulpi, stăncuţe, iepuri, cuci, veveriţe, căprioare, ursuleţi naivi, năuci după-o straşnică hârjoană ce-a stors scâncete, pe loc ţopăind, cu soare-n ochii mici şi negrii foc! Se plimba Cenuşăreasa, calmă,-n crângul înflorit, îi juca-n privire-un zâmbet, printre gene încâlcit. ‘Totu-i bine, -şi spuse. Iernii, nici un semn nu i-a rămas!” Când deodată-a tăcut totul, înlemnit, parcă, de-un pas şi un zgomot sec, de armă ce se-ncarcă... - Chiar aşa?! Amatori de vânătoare? Asta e moşia mea!” spuse fata curajoasă nepoftitului din drum deşi-i tremura cămaşa pe ascuns... “Acum i-acum! gândea ea privindu-i chipul. Dacă-i lotru, ce mă fac?” Se-nclină, surprins, în faţă-i nouvenitul şi pe plac i-au fost ochii fetei, ageri. Lungi momente a rămas şui privind, privat de cuvinte, năucit de ochi şi glas. - Când stăpâna peste fiare, ape, iarbă şi copaci mă opreşte, stau, domniţă… Altfel cred că… mă ataci şi-o să plângă-ndurerată mama fiul ei pierdut. (Eu, adică…) - Care fiare? Incă nu am cunoscut în pădure nici o fiinţă să-i spun astfel. Să numesc fiară - ciuta, iepuraşul? Domnule,-i neomenesc să ucizi! - Cum spui, stăpână a pădurii… - Dar chiar sunt! - Si eu sunt stăpân pe ape, munţi, câmpii... suficient pământ! Mai précis, peste o ţară! - Glumiţi, domnule. N-aş vrea să-mi luati în râs cuvântul. Arma aceea… - Ce-i cu ea? - Folosiţi-o-n altă parte. Sau deloc! - Primesc în schimb permisiunea ca-n pădurea dumneavostră să mă plimb? -Fără arc, capcane, puşcă! ....Văd departe, lângă cai, un… curtean? -Vă jur, nu muşcă! Mă-nsoţeşte ca un scai, el s-ar pierde în pădure fără mine. -L-indrumaţi spre-alte zone? Să-şi arate măiestria-ntre bărbaţi… A, la modă-i iar peruca, danteluţe şi jabou? - Are-un croitor de seamă. (Poartă straiul meu cel nou!!!) Prefer hainele mai simple, de om practic, de slujbaş… - Oh, vă e pe jos stăpânul! - Mda, e calul nărăvaş: nu-l cunoaşte. (Naiba-l pune să-l încalece. -I nebun!) Fug, că-l calcă în copite! Mai revin! Pot? -…Rămas bun… (va urma) |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
| |
|
leo37
Membru
|
|
E bine insa si aici imi place mai mult inceputul, ca la dialog iar ma incurc nu pot sa il citesc cu aceiasi cursivitate...
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
raduku21
Membru
|
|
 Da si eu am citit-o si e foarte buna poezia... chiar imi place... da poate dialogul nu e perfect, dar eu cred ca e un dialog reusit in versuri... |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
freeswallow
Membru
|
|
As vrea sa stiu daca puse in aceasta forma, versurile se inteleg mai bine:
Se plimba Cenuşăreasa, calmă,-n crângul înflorit, îi juca-n privire-un zâmbet, printre gene încâlcit. ‘Totu-i bine, -şi spuse. Iernii, nici un semn nu i-a rămas!” Când deodată-a tăcut totul, înlemnit, parcă, de-un pas şi un zgomot sec, de armă ce se-ncarcă... - Chiar aşa?! Amatori de vânătoare? Asta e moşia mea!” spuse fata curajoasă nepoftitului din drum deşi-i tremura cămaşa pe ascuns... “Acum i-acum! gândea ea privindu-i chipul. Dacă-i lotru, ce mă fac?” Se-nclină, surprins, în faţă-i nouvenitul şi pe plac i-au fost ochii fetei, ageri. Destul de lungi ocazii a rămas şui privind, fără cuvinte, năucit de ochi şi glas. - îndată ce stăpâna peste fiare, ape, iarbă şi copaci mă opreşte, stau, domniţă… Altfel cred că… mă ataci şi-o să plângă-ndurerată mama fiul ei pierdut. (Eu, adică…) - Care fiare? Incă nu am recunoscut în pădure nici o fiinţă să-i spun astfel. Să numesc fiară - ciuta, iepuraşul? Domnule,-i neomenesc să ucizi! - Cum spui, stăpână a pădurii… - Dar chiar sunt! - Si eu sunt stăpân pe ape, munţi, câmpii... destul pământ! Mai précis, peste o ţară! - Glumiţi, domnule. N-aş vrea să-mi luati în râs cuvântul. Arma aceea… - Ce-i cu ea? - Folosiţi-o-n altă parte. Sau deloc! - Primesc în schimb permisiunea ca-n pădurea dumneavostră să mă plimb? -Fără arc, capcane, puşcă! ....Văd departe, lângă cai, un… curtean? -Vă jur, nu muşcă! Mă-nsoţeşte ca un scai, el s-ar pierde în pădure lipsit de mine. -L-indrumaţi spre-alte zone? Să-şi arate măiestria-ntre bărbaţi… A, la modă-i iar peruca, danteluţe şi jabou? - Are-un croitor de seamă. (Poartă straiul meu cel nou!!!) Prefer hainele mai simple, de om practic, de slujbaş… - Oh, vă e pe jos stăpânul! - Mda, e calul nărăvaş: nu-l cunoaşte. (Naiba-l pune să-l încalece. -I nebun!) Fug, că-l calcă în copite! Mai revin! Pot? -…Rămas bun… Fiind dialog intre doua persoane, nu am considerat necesar sa procedez ca la o piesa de teatru, mentionand numele celui care vorbeste. Nu m-ar uimi daca si asa este dificil de parcurs textul! |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
leo37
Membru
|
|
ce pot sa zic, mie imi place asa, se vad mai bine rimele, pot zice ca se inteleg mai bine
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | Cenusareasa (II) | |
|
||
|
|
|