|
EL_poeticus
Bine ai venit!
| Data inscrierii: 14/Apr/2009 |
| Mesaje: 2 |
|
|
|
acum gandesc ceva peste un minut altceva toate gandurile nu cred ca se pot numara dar strapun sufletul shi de acolo isi iau esenta un milion de ganduri shi chiar un infinit dar ce ramane e doar un nimik.. numai sufletul care tanjeste.. shi face alte ganduri e ca o sursa care nu se stinge shi totusi asta provoaca durere pt k in cele din urma gandurile mor si reinviu apoi mor si iar reinviu shi tot ce ramane ii realitatea care ii greu de acceptat pt k sincer nu imi convine mai grav e ca nush ce sa fac shi domeniile sunt fara numar si nu miar ajunge zilele sa spun prin cate stari si dispoziti trec,,
astea este ceea ce incerc sa explic adik ce nu pot explica dar traiesc shi cum sa nu fie greu sa te cunoasca cineva ? dak asta sunt eu ? in alte cuvinte nimenii nu ma cunoaste shi nici nu cred ca o sa reuseasca dar ce ma doare ii ca nici nu le pasa sa ma cunoasca doar sa ma aiba in zona shi isi formeaza o idee despre un flaviu care,,, de multe ori ii cum gandesc ei ca este sau ii numai din cat poate sa le explice el ceea ce e greu pt k nush cum sa zic nu ma pot exprima clar k sa spun cum sunt doar simt asta
nu ma doar nimik numai cand intru adanc in ganduri shi de numeroase ori sunt nepasator alteori mor de cat imi pasa
alteori sunt o nimik alteori cineva sau doar mi se pare sunt k si viata trece shi nu stie cand a trecut apoi raman dar nu stiu ca sunt pana ceva se intampla dupa care o iau de la capat
e nu cred in poeti cred doar in persoane care isi deschid usa sufletului intra adanc acolo scot lucruri si de multe ori le spun dar nu le inteleg pana la o vreme sau chiar deloc
|
|
|
