FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Regatul meu

Trimis: 27/03/2009 20:43

Regatul meu

Pamantul ce odata il stapaneam
Mi-este acum cel mai mare dusman.

Marea si cerul s-au unit intr-unul
Cotit brusc mi s-a dus drumul.

M-am pierdut in abis
Singur, lipsit de orice vis...

Umbra si lumina s-au amestecat
Sufletul-mi s-a sfasiat,

Cuvantul mi-a fugit
Iar trupul mi-a impietrit,

Dar incet, aspru si asurzitoare
Aud acea voce tremuratoare,

Cum ma cheama inapoi al meu dusman
Pe pamantul ce odata il stapaneam,
Pamantul ce mi-e dusman.

Trimis: 27/03/2009 23:49

e buna, imi place pentru ca se intelege bine

Trimis: 04/04/2009 23:47

Vorba lui leo poezia e clara si mie imi place. :D Este o cadere in subteran... asa privesc eu:D

Trimis: 05/04/2009 10:01

Atat de trista si de pesimista....chiar daca e reusita (nu ma intelege gresit)

Trimis: 05/04/2009 22:40

da stiu ca e cam trista...eu de regula scriu ce simt in timpul respectiv...atunci eram destul de stresat si ma simteam cam incoltit de problemele vietii...nu ma intelegeti gresit, nu sunt un om trist, fiecare dintre noi e stresat din cand in cand iar eu in momentul acela mi-am zis sa scriu niste versuri...si am facut-o :P

Trimis: 06/04/2009 21:44

seamana cu un cantec ...sintetizata ...e extraordinar de transparenta ,rima e buna ...insa nu shtiiu de ce ai vrut ca ultima strofa sa iasa putin din tipar (tertina)....

Trimis: 06/04/2009 22:46

iulian86 a scris:

.insa nu shtiiu de ce ai vrut ca ultima strofa sa iasa putin din tipar (tertina)....

m-am gandit sa scot mai bine in evidenta ideea centrala a poeziei, ultimul vers sa fie un fel de concuzie si sa fie o oarecare simetrie intre incept si sfarsit.