|
raduku21
Membru

| Data inscrierii: 10/Mar/2009 |
| Mesaje: 660 |
| Localitate: Bucuresti |
|
 |
Incerc sa si privesc,
Atatea lucruri in urma,
Atatea ruine prabusite,
Aud aceleasi voci ruginite,
De fiecare data imi spun,
Ca se stie ca-s nebun,
Nu am renuntat desi trebuia,
Nu am uitat desi nu merita,
De fiecare data am vrut mai mult,
Mai mult de la ea,
Am vrut sa uit tot ce mi-a facut,
Dar eu nu pot uita trecutul,
Nu pot uita cate mi-a facut,
Nu pot uita cate si pentru ea a facut,
Acum considera ca totul e o joaca,
A fost o joaca cu sentimentele mele,
Si acum imi spune ca si eu am gresit,
Nici macar nu recunoaste cat a gresit,
Nu vrea sa accepte ca a pierit,
Pentru mine increderea in ea,
Nu vrea sa se schimbe,
Asta pentru ca nu are ce schimba,
Jocul pentru ea a iesit perfect,
A incasat un soc atat de defect
Si oricum nu a invatat nimic,
Acum eu o intreb... nu iti cer prea mult?
Poate ca vreu sa se schimbe,
Dar stiu ca nu va intelege...
Si atunci si eu stiu ca renunt,
Nu mai incerc sa continui acest joc,
Nu mai vreau sa ma intereseze,
Si atunci trebuie sa uit ca a existat
Si incet inchid aceasta fila,
Sterg aceasta pagina umila,
Si incet inchid cartea vietii,
Aici pun ultimul punct.
|