 |
 | Suflet |  |
|
raduku21
Membru
 
|
|
Momente magice traiesc in amagire,
La marginea Lunii ii povestesc, Iubirii mele cat eu o iubesc, Ii spun asta pentru a ei gandire... Eu nu stiu daca ea ma iubeste, De fiecare data imi spune sa o ascult, Imi spune cu propiul ei cult, Ca ma iubeste, dar nu imi zambeste... Ii cer un solitar modest sentiment, Vreau o singura dovada a iubirii ei, Aceea dovada as cauta-o si intre zei, Sa-mi dovedeasca ca-i un om eminent, Acum privesc adanc in noapte, Stau pe marginea unui lac intunecat, Ascultand ale ei cuvinte fermecat, Cum rasuna adanc in întinde soapte... Ma intreb daca voi cunoaste adevarul, Vreau sa stiu ceea ce nu pot cunoaste, Vreau sa stiu in viitor ce ma paste, Vreau sa-i pot cunoaste gandul... Luna lumineaza adanc in intuneric, Fata ei brusc se insenineaza, Zambetul ei ciudat cu ochii se aliniaza, Sentimentele ei sunt intr-un cadru feeric... Apoi cu un glas linistit imi spune, Niciodata nu voi stii daca te iubesc, Dar pe tine undeva in suflet te gasesc, Esti aproape cu dorinta ta de lume... Din cer incep sa cada mii de picaturi, Luna in spatele unui nor dispare, Senzatia mea de necunoastere reapare, Universul imi trece prin mii de zguduituri, Fata se uita la mine si zambeste, Nu stiu nici acum daca ma iubeste... Universul ei va ramane o intrebare... Sufletul insa printre degete imi moare... |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
 |
| |
|
leo37
Membru
|
|
imi place foarte mult cum ti-a iesit rima la poezie, o rima imbratisata care te face nerabdator sa termini strofa de citit imediat cum ai inceput-o, si pe toata poezia se vede clar tema, insa sunt totusi nelamurit in unele lucruri legate de intelegerea poeziei. Deci, la inceput zice ceva de genu ca il iubeste, dar nu ii zambeste, apoi zice ca fata ii se lumineaza brusc, iar la sfarsit ca ii zambeste. Iar la fel se intampla si cu iubirea, la inceput ii zice ca il iubeste, iar la sfarsit ii zice ca nu o sa stie niciodata daca il iubeste... nelamuririle ar fi: ce o face sa zambeasca? si, cum poate la sfarsit sa nu stie daca il iubeste, daca la inceput stia?...
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
raduku21
Membru
|
|
Asadar, cred ca ai inteles un pic gresit.
"Iubirii (feminin) mele cat eu o iubesc, Ii spun asta pentru a ei gandire... Eu nu stiu daca ea ma iubeste, " Aici el spune ca o iubeste pe ea, el eul liric, dar nu se stie daca ea il iubeste... La sfarsit... ea zambeste ca sa il alineze pe undeva pe el... si la sfarsit ai inteles si alta strofa gresit:D "Apoi cu un glas linistit imi spune, Niciodata nu voi stii daca te iubesc, Dar pe tine undeva in suflet te gasesc, Esti aproximativ cu dorinta ta de lume..." Adica in strofa asta vorbeste fata.... nu vorbeste eul liric si asta creeaza confuzie. Fata ii spune ca nu stie daca il iubeste... Si fata se lumineaza... fiindca nu vrea sa il amageasca... ii da ceva speranta... cam asa ceva... |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
raduku21
Membru
|
|
Altfel ai si dreptate poezia este destul de intortocheata si femininul este asuprit de bărbătesc asta e si motivul pentru care se creeaza confuzie.
|
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
leo37
Membru
|
|
k deci am inteles treaba cu zambetul, insa cu iubirea, mi-am dat seama cand a vorbit fata, nu asta mi-a creat confuzia, neintelegerea a venit din afirmatia eu-lui liric cum ca fata ii zice ca il iubeste (Imi spune cu propiul ei cult,/ Ca ma iubeste,...) iar apoi spre sfarsit cand vorbeste chiar ea, ii zice ca nu stie daca il iubeste, deci as putea sa ma gandesc ca eu-l liric a inteles gresit atunci cand crede ca ii zice ca il iubeste, si faptul ca nu ii zambeste e defapt realitatea, iar la sfarsit, nu stie daca il iubeste, insa zambetul ei, lasa sa se inteleaga ca mai are o sansa, o speranta, dupa cum spuneai
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
raduku21
Membru
|
|
Chestia aia e la figurat.... ca asta il nemultumeste pe eul liric... ca ea ii spune ca il iubeste dar nu e neaparat adevarat... asta e si motivul pentru care nu ii zambeste.... :D intradevar e intortocheata rau de tot:)))
|
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
leo37
Membru
|
|
;)) e putin :P, vroiam sa fiu sigur ca o inteleg asa cum trebuie
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | Suflet | |
|
||
|
|
|