FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Ang3llik3 - Poezii

Trimis: 05/03/2009 17:03

Poeziile unui incepator sau " Cautare de lucruri ireale "

Trimis: 05/03/2009 17:04

Pentru a nu face spam , cred ca am ales cea mai buna solutie posibila .... o sa postez aici creatiile naive ale unui incepator in ale acestei arte ...si anume .. poezia

Trimis: 05/03/2009 17:05

Din mosi stramosi , din an in an ,
La noi la tara , vine mosul ,
E-un dobitoc si un magar ,
Iar de Craciun imi sparge chioscul.

Cu sacul gol si pregatit ,
Usor geamul il taie ,
Deschide usa linistit ,
S-apoi , intra-n odaie .

Isi umple sacul si apoi ,
Pe-aceasi usa iese ,
Mai vino mosule la noi ,
Dar sa imi dai de veste.

Sa stau o seară pregatit ,
Ascuns pe dupa usa ,
Sa stau usor si neclintit ,
Cu bâta in manusa .

Si deindata ce-ai veni alunecand pe-o briza ,
Sa-ti dau elegant cu bâta-n .... nas ... si sa iti spun : .... Surpriza !!!! ....

Trimis: 05/03/2009 18:50

Chiar tare poezia, si e bine structurata.

Trimis: 06/03/2009 19:54

Mult si rece este timpul
Care noaptea trece-n zare ,
Far a sti ce se petrece
Ce traieste si ce moare .

Timpul pleaca , momentul vine ,
Noaptea-i in a lui tacere ,
Somnu-n-mana lui il tine ,
Vise bune , vise rele .

Ore , zile , ani , milenii ,
Timpul merge far de-oprire ,
Timpul impartit de genii
Trece-acuma fara stire .

Ceasul acele-si invarte ,
Ore vin si ore pleaca ,
Omul isi traieste viata ,
S-apoi moartea isi asteapta ,

Viata cand in timp se pierde ,
Altul nu-si mai aminteste
Cine-a fost omul pe care
Timpul astazi il rapeste .

Noapte e acum afara ,
Timpul trece , dar nu doare ,
Nimeni nu isi stie vremea ,
Cat traieste si cand moare .

Scriu mesajul de trezire
Omul viata sa-si petreaca ,
S-o traiasca in iubire ,
Vie timpul , timpul treaca

Trimis: 07/03/2009 03:13

...superb... prima e bestiala..:)))..bravo..stapanesti forma si ritmul..ceea ce e foarte bine..bafta in continuare..

Trimis: 07/03/2009 12:06

Inger rece de-ntuneric
Lumea toata o intuneci ,
Vanturi negre tu dezlantui ,
Si pe ape tu aluneci .

Rauri repezi-ti stau aproape
Si asteapta in rabdare ,
Ca pe cine prind in ele ,
Sa innece in valtoare .

Zambet , raset iti apare ,
Fata ti se-nveseleste ,
Cand in plasa ta cea mare
Omul cade ca un peste .

De se zbate ca sa scape ,
El mai rau se incalceste ,
Gandul e cuprins de frica ,
Sufletul il paraseste .

Inimi , dragoste , iubire ,
Nu gasesti in a ta cale ,
Tot ce-nseamna fericire
Pentru tine e oroare .

Inger rece de-ntuneric ,
Lumea nu te vede poate ,
Numai eu te vad acuma ,
Numele iti este Moarte .

Trimis: 07/03/2009 13:09

:P vroiam sa fac si eu una cu numele "Timpul", dar pana la urma am facut ceva de genu, "Un batran trecut", si "Muribund" imi place pentru ca se intelege bine ideea ;)

Trimis: 07/03/2009 13:50

Nimic.
Stau si privesc fara sa clipesc , si ce observ ?
Nimic.
Putin cate putin apare , s-apoi dispare in neant .
O floare .
O idee .
Si apoi dispare .
Un intuneric , o vapaie , de ganduri negre , vreau sa scap .
Lumina .
Lumina vine s-apoi moare .
Lumina . S-apoi tac.
Dar nu . In intuneric eu nu pot trai .
De as putea . De tu ai vrea . Lumina ar fi rasarit .
Lumina. Si din nou .
Lumina.
As vrea sa vad . Si vad.
Minune .
Lumina mintea imi cuprinde . Si plang.
De bucurie .
Traiesc . Privesc . Un fapt vreau sa iti mai spun .
Iubire.
Te iubesc.

Trimis: 17/09/2009 17:07

In mijlocul lumii , pe-un întunecat covor ,
In negura noptii , un biet visator ,
Isi plange incet o soarta cumplita .
Amintindu-si mereu de iubirea fugita .

Cu inima franta , cu sufletu-aprins ,
Se roaga incet cu glasul sau stins .
O Domne ! O Doamne ! Priveste la mine ,
Te rog da-mi iubirea ce-n viata ma tine .

Intunericul insa ii acopera fatza ,
S-apoi cu tacere ii inneaca speranta ,
Iar el lacrimand se intinde usor ,
Parand inghitit de-al sau negru covor.

Dar deodata intunericu-i strapuns de lumina ,
Spre el se indreapta o fiinta divina ,
E fata pe care o iubeste fidel ,
Si-acum se intoarce , se-ntoarce la el .

Dar chiar daca-ncearca nu o poate atinge ,
Iubirea lui pleaca , lumina se stinge ,
A fost doar un vis , fantasma firava ,
A fost o naluca , amara otrava .

Iubita dispare si totul e stins ,
Iar sufletul sau de ceata-i cuprins ,
Se vede-aruncat in mulțimea cealata
Acolo unde nu va iubi niciodata .

Se pare ca viata din el a apus ,
Si simte cum trupul de-ntuneric e dus ,
Se-ndreapta spre-abis cu pasul usor ,
Fiind inghitit de negrul covor

Trimis: 18/09/2009 00:23

In iarna la fereastra mea ,
In miez de noapte-adanca ,
Aud ca bate cineva ,
Si asta ma incanta .

Cand geamul il deschid usor ,
Afara nimeni este ,
Si stau si-mi amintesc cu dor ,
De vechea mea poveste .

Eram doar doi , doar doi eram ,
Cand doi in miez de seară ,
Stateam la geam si nu vorbeam ,
Priveam tot mai departe .

Eram doar doi si ne iubeam ,
Si vocea ei sublima ,
In ceata noptii cand mergeam ,
Ea imi era lumina .

Si eram doi cand a plecat ,
Si ma gandesc aparte ,
La acel ultim sarutat ,
Si inima imi bate .

Acum sunt solitar , si astept ,
Pe ea din nou sa vie ,
Imi bate inima in piept ,
Si sufletu-i faclie .

Dar cand privesc pe geam acum ,
Cu mare tulburare ,
Nu o mai vad mergand pe drum ,
Si imi dau seama de acum ,
Ca totul e schimbare .

Trimis: 18/09/2009 10:43

imi place foarte mult ultima poezie "visatorul"...foarte mult dramatism, senzatii redate foarte viu. Bravo!