 |
 | Poeziile Tineretii |  |
|
Sara
Bine ai venit!
|
|
AMINTIRI
Vremea trece, grăbit, egoistă, Ducând în bagaje atâtea amintiri, Martori tăcuţi, plăsmuiri ce persistă Revenind iar şi iar – îndrăgiţi musafiri. Ce bine-ar mai fi să-nviem tinereţea, Visele toate şi-a nopţilor taină, Dar sufletu-i gol, prea vie-i tristeţea Şi purtăm anevoie a anilor haină. A altuia ieşti, de-atâtea decenii, Dar nu pot s-accept, să te uit şi să iert. Te-asemăn mereu unei crude vedenii, Ce sufletu-mi bântuie, pustiu şi inert. Cafeaua te-aşteaptă şi masa e pusă, Lumina din mine pâlpâie iar. În şoaptă te chem, cu o rugă nespusă, Dar eşti o nălucă şi-i totu-n zadar. Sunt paşi pe alee, sau numai îmi pare ? De vină-i doar vântul ce zgâlţâie poarta…. Icoana-ţi neclară dispare în zare. Ce singur sunt iar… ce crudă mi-e soarta ! |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
| |
|
Sara
Bine ai venit!
|
|
MĂRŢIŞOR
Nici prea bine-al iernii rece şi sofisticat decor Nu a dispărut pe şest din ogrăzi, din munţi şi văi, Că deja suntem mai trişti şi cumplit ne este dor De patine, derdeluş, săniuţe, zurgălăi. Ici şi colo, doar un petic de zăpadă cenuşie Ne mai aminteşte-n treacăt c-ai venit şi pe la noi, Cu alai de fulgi răzleţi, zarvă mare, veselie, Dar şi viscol, vijelii, vânt, îngheţ şi ape sloi. Însă-a ta trădare, dragă, ne-au vestit-o-n mii de şoapte Vântul căldicel al serii, iarba, chipul unui soare blând, Ghiocei suavi, în cete, strecuraţi prin frunze moarte, Amintind că primăvara se va arăta curând. Te-om uita, ca pe-o ingrată, ce ne-nşeală an de an, Îmbătaţi de-un aer proaspăt şi de cerul scutit de nor. În zadar tot încerca-vei să revii – va fi în van, Căci te va opri din cale îndrăgitul MĂRŢIŞOR.. Şi atunci, coşarul negru, rândunica, dar şi floarea, Vor vesti că primăvara – curcubeu înmiresmat, Iar s-a instalat temeinic, îmbrăcând în verde ţara, Aducând speranţă-n inimi şi norocul aşteptat. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
Sara
Bine ai venit!
|
|
SPORTULUI REGE
Prea mulţi n-o ştiu nici azi, dar ușor se-nţelege Cât omenirea va fi lume şi noi pe-acest pământ, Că fotbalul a fost şi fi-va sportul rege, Motiv de bucurie, de exaltare şi avânt. Un freamăt e-n tribune şi-un clocot surd răzbate, Din mii de inimi calde, ce bat la unison. Cu toţi suntem prieteni, oricine-ţi este frate Şi suntem toţi de-ai casei, aici pe stadion. Victoria ne-mbată, ne-omagiem echipa ; Petarde, artificii, îmbărbătări, urale. Abia s-ancheiat meciul şi noi visăm la clipa Când, la refuz, vom umple tribunele-acum goale. Ne leagă-acelaşi hobby, sezon după sezon, Prieteniei noastre clădind solid temei. Electrizaţi privim miracole-n gazon, Dar cât de des uităm acest cuvânt – fair-play. Victoria, desigur, o speră fiecare, Dar ştim să pierdem, oare, îndată ce alţii sunt mai buni ? Să socotim eşecul pretext de-mbărbătare, Să fim printre suporteri acei „frumoşi nebuni”. Iar, la sfârşit de meci, s-apreciem valoarea, Chiar de n-a fost să fie şi azi n-am câştigat ; Sportivitatea cere să respectăm culoarea Echipei ce-a învins, luptând cu-adevărat. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
leo37
Membru
|
|
e interesanta asta cu fotbalul...nu cred ca am mai intalnit una facuta pt fotbal ;)) si Amintiri e frumoasta
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | Poeziile Tineretii | |
|
||
|
|
|