|
Stefan George
Bine ai venit!

| Data inscrierii: 28/Noi/2017 |
| Mesaje: 5 |
| Localitate: Bucuresti |
|
 |
Masca
Luna, un lucru atât de maiestic dar totuși, atât de misterios. Luna este precum o soție blânda care îți lumineaza drumul în viața, doar ca poarta o masca care ascunde un secret oribil. Mulți oameni dea lungul istoriei au încercat sa găsească un răspuns adecvat pentru misterul acestui corp ceresc, și totuși nimeni nu a reușit. Printre acești oameni ma numar și eu, încercând sa aflu răspunsul pentru aceasta frumusețe hipnotizanta a lunii. Poate ca răspunsul este ceva simplu, dar îmi este greu sa cred asta. Ani de zile dedicati studierii acestei „masti” a lunii, care ii da aceasta frumusețe incredibila, dar degeaba. Poate ca nu ar trebuii sa aibă un răspuns, dar totuși are unul. Într-o zi m-am dus la teatru și am vizionat o piesa în care autorul principal vorbea cu luna, iar într-un final luna se preschimbase într-o fata frumoasa care era blestemata cu o masca care nu putea fi data jos niciodată. Dacă luna ar putea fi o femeie, oare ar fi o nevastă blânda și iubitoare sau o prietenă rece și misterioasa? Nicicând nu vom știi, dar revenind la acel răspuns de care va spuneam : Luna este un dar cât și un blestem pentru noi oamenii, dar noi în schimb suntem decât o povara pentru ea. Dar totuși, dacă nu în aceasta lume, într-o lume unde nu avem limite, am putea sa o întreb direct pe luna ce crede ea despre noi? Am visat ca eram într-o camera veche, cu o soba și cu multe cărți vechi, iar în partea dreapta, era frumoasa fata cu masca care se uita pe geam. Ma apropii de ea și o întreb:
-Noi, oameni, ce suntem pentru tine?
Fata se întoarce ușor spre mine și îmi răspunde cu un glas ametitor:
-Exact ce sunt și eu pentru voi : un dar cât și un blestem. Va luminez serile dar în același timp va dau și frig. îndată ce posedați necesitate de cineva cu care sa vorbiți, sunt acolo dar totuși nu va răspund. Dar, totuși, voi ce efectuați pentru mine?
-Nu știu cum sa îți răspund la asta.
Fata se uita ca de exemplu o mama la mine și îmi răspunde:
-Voi, dragi oameni, îmi dați darul de a avea grija de ceva, dar totuși ma blestemați cu incapabilitatea de a va ajuta mai mult.
Fata incepu sa plângă, pana când lacrimile ei ma trezira din vis. Mă duc rapid spre geam și observ ca incepu sa ploua, iar luna, era ascunsă printre nori.
|