|
Dancea Ioana
Bine ai venit!
| Data inscrierii: 06/Sep/2017 |
| Mesaje: 6 |
|
|
|
Se simte mirosul diminetilor in care cafeaua si tigara troneaza, dimineti atat de lungi fara ganduri de remuscare doar fum ce-ti cuprinde chipul adormit si fara expresie.
Sa spunem ca asta ar fi cel mai placut sentiment, sa te trezesti fara obligati si fara ganduri, pur si simplu sa te trezesti, cand si cafeaua devine o dragoste divina amestecata cu gust de tutun si nicotina, le poti numi dimineti de vis sau pur si simplu dimineti.
Dar cat de des se intampla sa intalnesti dimineti in care singura prioritate a gandurlilor tale sa fie cafeaua amara cand seara adormi cu ganduri care te apasa in fiecare zi, cand noaptea devine intunericul tacut care iti ofera timp de gandire, clipă in care diminetile perfecte ar necesită sa stearga tacerea neagra care te trage in neterminatele si infinitele ganduri putrede ale vietii tale.
Tu ii spui noapte, eu ii spun linistea asurzitoare a intunericului blestemat sa te convinga ca ala e momentul in care gandurile, visele neimplinite, momentele din trecut care trebuiau sa fie altfel, filmele de viitor care bat momentele din trecut, devenite atat de galagioase in capul tau asteapta somnul ala, ca o moarte tanara, sa le opreasca.
Tu ii spui dimineata, eu ii spun galagia apei care fierbe, muzici in surdina si a brichetei, de care urechile mele au nevoie, momentul de trecere de la agonie la extaz, renasterea intr-o alta zi, cu un alt nume, care nu va mai fi vreodata dar care te lasa sa iti opresti gandurile si filmele pe care noaptea le arunca in tine, invinetindu-ti fiecare gand curat si fiecare moment de tacere.
Mult prea simplu sa spui "noapte" si "dimineata", mult prea greau sa le explici.
|
