![]() |
| Bloodgood |
|
Bloodgood
Bine ai venit!
![]()
|
Īnsumi
Apăsătoare, nemiloasă, fără de uitare, cu buze dulci, uscate, scăldate-n lacrimi amare la colţ de gānd te aşteaptă cu privirea-n zare. Īi simţi dorul cel mai scump īn mulţimi, cānd auzi a ei chemare. Amprenta ei e rid pe chipul tău a brăzdat amintiri pe perna ta, contactul ei te leagănă uşor spre-un vis nemuritor. Fidelă, cu răsăritul te aşteaptă, o searÄ şi-un pat udat de-a ei pasiune măcar de-ar fi-n singularitate. Dorinţa ei e-un foc intens, iar tu tăciune. Cu-a ei mireasmă mă-mbăt neabătut, mă atinge ca un bici pe spatele de amintiri tăiat, īn braţele ei, dar de nimeni ţinut, de vreme uitat, mai bine chipu-i să nu-i fi cunoscut... |
||||||||||||
|
_________________ Trecutu-i viu īn viitor, ce-i stins va fi aprins din nou. |
|||||||||||||
|
Bloodgood
Bine ai venit!
![]()
|
Poate să-mi spună cineva dacă se văd bine diacriticile?
La mine se văd prost, uneori. Mulţumesc. Jocul meu preferat Dă-mi să beau din īmbătătorul elixir, plin de amar, avar şi amăgire, dezmăţ, neadevăr şi falsă nemurire. Tot ce vreau e jocul meu preferat Să trag peste ochi voalul himeric Să nu văd cum īn aer, Aripile-mi se zbat Prea departe de cer, Prea aproape de ţel, Un zbor de ikar. Dă-mi să beau din a ispitei otravă Străpunsă de teamă şi-un dulce piron, inima fierbinte, un gānd pe nicovală, Să cadă ciocan, desfătarea Pedeapsa amară e jocul meu preferat Să mă mint cu zāmbetul pe buze Mai frumos nimeni nu ştie să mă-ncānte decāt al meu glas, Simţire peste raţiune e jocul meu preferat. |
||||||||||||
|
_________________ Trecutu-i viu īn viitor, ce-i stins va fi aprins din nou. |
|||||||||||||
|
Bloodgood
Bine ai venit!
![]()
|
Din groapă
Din groapă, o privesc cu ochiul amar, cu slăbiciunea īn glas. odată roabă, inima acum īn calvar, fără un punct pe compas, īşi aude ultima bătaie. Īn groapă, ce-a fost e astăzi crunt pămānt sub trup rece, greu popas. Sol altădată, prefăcut īn proaspăt mormānt, a plecat Nordul din atlas, frigul mi-a stins ultima văpaie. Īn groapă, un pat amānat de speranţă săpat de-a mea soartă, o floare de mai. Mi-a fost apă, venin dătător de viaţă, īn urmă, inima secată, se frānge de tot şi setea o taie. O-dată, cu alt sărut purtat pe gură, mi-a zis adio, īn ultima suflare. Petală, o privesc cu ochii-n negură la capăt de drum, lipsit de scăpare. Am trăit o moarte, aştept īnviere... |
||||||||||||
|
_________________ Trecutu-i viu īn viitor, ce-i stins va fi aprins din nou. |
|||||||||||||
| Bloodgood |
|
||
|


