 |
 | Aud vantul |  |
|
luz
Bine ai venit!
|
|
Aud vantul langa urechea mea
Cum incearca sa-mi aduca Aminte de o stea cazuta, Demult uitata dupa o perdea Tesuta Dintr-o temere negraita. Aud. Dar nu mai sunt nici eu Nici Firea care ma adapa De-aceasta lume nestiuta’n Simtiri sau cuget legata. In destul de lungi preludii stau plecata’n Asta lume demult uitata Aprinsa de sclipiri emefere... Nu-i seara in care nu cere Spiritul care se cerne Un sulfu de primavara prin vene Sunt eu, dar nu sunt Si totusi Imi pare – plangand - ca ingerii se aduna in cor cantand in sobor numai ca eu sa nu mor. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | Aud vantul | |
|
||
|
|
|