 |
 | Doar Orion te-aude |  |
|
Sogaard
Bine ai venit!
|
|
Uneori mi se pare că te zăresc
licărind dulce-n amurg, atunci când Pleiadele se trezesc iar visurile curg. Dar nu m-aștept să fii chiar tu… Și totuși, eu m-apropii ca să-ți privesc de-aproape chipul; să aflu ce-ți spun ochii. Tu însă nu grăiești, nu te ivești… ți-e frică, oare? Căci nu găsesc nimic în zare decât sihastrul Soare, care moare. Nu vreau decât să-ți iau pecetea arsă de la gură; să fur cu jind niște cuvinte din obsidian, ca să întrezăresc în tine, ca printr-o fisură, teluricul tău farmec – himeric, diafan. Dar nu m-aștept să te descos… Iar tu prin viață, de prisos, gonești într-una, fără glas, ca fiicele lui Atlas. (E ceva de capul ei? :P ) |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | Doar Orion te-aude | |
|
||
|
|
|