FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Coana mare la votare

Trimis: 04/06/2015 18:07

-Hai, coana mare, hai la vot! Hai ca trec si alegerile astea, pana te hotarasti dumneata daca sa iti pui sau nu, pantofii de biserica! razbate din dreptul portii, glasului lui Dodel. E ironic pana-n unghii si-i place, la nebunie, sa o tachineze. Drept e ca nu a avut-o niciodata la suflet, dar, cumva, naivitatea ei nu e de lepadat.
Coana mare e trezita din creierii diminetii. Nu da importanta invitatiei. Stie ea ce e de facut. In plus, s-a documentat ca sa stie, exact, pe cine pune stampila si nu se grabeste. Si, ca sa faca impresie buna in fata comisie din camera de votare, a tot cumpanit, pret de vreo juma’ de ceas cu ce sa se imbrace. Dupa cafeaua de dimineata si trei barfe tocate maruntel, si-a facut curaj sa puna costumul gri, de lana englezeasca, stofa primita cu 20 de ani in urma din bucată nasei de botez. Afara nu-i vreme de palarie(ce, naiba, aleg astia alegerile numai in prag de iarna, sa nu poti sa pui si tu o palarie, ceva?!). Ofteaza expresiv, nehotarata in fata dilemei( caciula sau un sal gros, in ton cu sacoul?).
– Hai, bre, mamica, mai repede, ca nu mergi la cununie!
– Ce, se muta sectia de votare? Nu auzisi ca se tine votu’ pana in seara? ii raspunde coana mare, din dreptul sifonierului.
– Daca nu te hotarasti, poti sa iei costumul pentru inmormantare, sa vezi si dumneata daca mai e bun, daca te strange? ii sugereaza Costica, ranjind.
– Hai, sictir! Cum sa iau costumul de inmormantare?
– Cu gratie, raspunde Costica. Dumitale iti sta bine in orice.
Rade indesat, incantat de expresia soacrei.
– Sa-l lasi, acolo, sa faca molii, ca, sigur, face molii! Vad eu ca ai traseu lung. Ai ambitia sa ne ingropi pe toti, bombane Costica din dreptul ferestrei, in timp ce trage, scurt, dintr-o tigare.
– Bre, mamaie, cu cine votezi? o intreaba Adelin, molfaind o placinta cu dovleac.
– Treaba mea! raspunde, strict, coana mare.
– Vezi sa pui stampila de doua ori pe ala de-l alegi, sa fii sigura ca iese presedinte! o sfatuieste Costica. S-au schimbat regulile. A trecut vicele, aseara, prin toata comuna sa le spuna oamenilor sa fie hotarati in exercitiul votului si sa stampileze bine, chiar de doua ori, sa se vaza bine stampila, sa nu fie urma de indoiala. Ca asa am pierdut pana acu’.
Coana mare nu se grabeste cu replica. Ii trebuie cateva secunde sa inteleaga daca face misto sau ii da un sfat pretios.
– Pai daca pun de doua ori….Hai, sictir! Daca pun de doua ori, mi se anuleaza votul.
– Pai, bine, bre, dumneata, la CAR, cand semnezi si nu merge pixul, nu insisti cu pasta, sa se vada bine? Asa si cu stampila…Oricum, daca gresesti, mai ceri un buletin de vot. Asa a zis vicele. Sa cerem ca e pentru toata lumea. Ca se gandeau ei la babele care ies de la biserica si nu vad bine si au comandat la dublu. S-au pregatit ca la carte, o dumireste Costica. Au si lautari dupa 11 seara si aia de sunt la priveghi la nea Dumitrache, pot veni direct la discoteca. Da primarul de baut ca stie ca noi avem mucegai in buzunare.
– Asa e, mamaie, aia care greseste, mai cere un buletin, intareste ideea tatalui, Adelin.
– Doamne e crescut de mine, dar e prost de bubuie! murmura coana mare, inchinandu-se, scurt, in dreptul icoanei.
– Bre, mamaie, sa nu lasi telefonul pe vibratii in cabina de votare ca le cade tencuiala si te dau afara ca, cica, primesti mesaje de fraudare. Si a zis vicele sa faci poza la buletinul de vot, sa faci dovada ca ai pus stampila pe cine trebuie. Cu blit, sa fie in clar.
Coana mare se uita luuuung la nepotul crescut din fasa, apoi la Costica, cu tot dispretul de care poate fi in stare.
– Ce-ti mai seamana! Zici ca e facut, saracu’, la reduceri! si le intoarce spatele, indreptandu-se, tantos, catre poarta.
– Mah, Costica, am uitat sa iti spun ceva! isi aminteste coana mare. Vezi ca, aseara, a trecut primarul si a zis ca are nevoie de circari pentru noul circ din comuna. Cica sa-ti transmit sa nu-ti faci griji, pentru ca esti primul pe lista. Si, daca nu esti de acord, are parintele Mihai trebuință de un consilier in relatia cu mortii. Cica tu te-ai incadra. Si te plateste in colaci si coliva.
Costica o cantareste din priviri si rade:
-Bre, mamica, ce poante ai in dumneata!