|
Al3xa
Bine ai venit!
| Data inscrierii: 02/Apr/2014 |
| Mesaje: 1 |
|
|
|
Viaţa... uneori este atât de tristă, umplută de suferinţa.
Simţeam că sunt un nimeni, o persoană neimportantă, care nu merită nimic. Apoi am privit pe geam: razele de soare încălzeau iarba plină de rouă iar florile aproximativ că se deschideau. Am stat mult timp... să privesc... să văd mândra floare cum se deschide...şi care parcă î-mi zâmbea. Am zâmbit şi eu pentru o secundă dar tristeţea a revenit.
Simţeam că sunt închisă între patru pereţi şi o fereastră. Apoi am simţit o adiere de vânt. Ţi sa întâmplat vre-o dată să î-ţi bată văntul în faţă ? Uneori e un vânt puternic care te deranjează, care este atât de puternic încât te poate doborâ. Dar şti nu se află tipuri diferite de vânt, există moduri diferite în care l-ai putea privi. Acum imagineazăţi că acest vânt sunt problemele şi îngrijorările din viaţa ta. Nu le lăsa să te doboare, considărele un ajutor care te poate rafina sau sclupta.
Am privit mai departe pe fereastră dincolo de ceea ce se vede şi am văzut un copac care părea voinic dar era şi bătrân findcă era acolo de mult timp dar nu a fost observat. Şi acolo pe o ramură o pasăre î-şi îngrijea puii din cuib. Părea o pasăre obişnuită dar nu era doar atât. Pentru puii ei, ea însemna ocrotire, iubire şi siguranţă. Iată deci că există oamenii care te iubesc şi care î-ţi vor binele, trebuie doar să îi găseşti.
Dar tristeţea mea nu a dispărut findcă eram singură...eram singură...deci care era problema ? Singurătatea ? Da, asta era. Dar de ce ? Fiindcă uneori preferăm să rămânem singuri deoarece nu reuşim să ne intregrăm. Aşa că am spart zidurile ce mă înconjurau, zidurile singurătăţi ce mă ţineau izolată. Dar aţi putea spune că a-şi fi putut ieşi pe uşa sau în cel mai rău caz pe geam. Şi totuşi nu am facut-o. De ce ? Deoarece nu doream ca din nou din lipsa de siguranţă să mă întorc în acest cămin al singurătăţi. Am distrus în totalitate aceste zidurii şi am ieşit afară. Şi tu poţi să o faci, dacă vrei.
Dar cănd am ieşit afară nu era exact cum mi-am imaginat şi mi-am adus aminte de ce am ales să stau acolo. Dar am refuzat să mă întorc acolo deoarece mi-am adus aminte cât de dureroasă este singurătatea. Trebuie să accepţi realitatea findcă acum mulțimea nu are tăria să se schimbe, de fapt nu se poate schimba singură. Aşa că acceptă societatea aşa cum este şi dacă vrei să fi mulţumit cu ea schimb-o... fă-o cum vrei tu şi nu o lăsa să te distrugă, nu o lăsa să-ţi distrugă caracterul. Luptă, plin de curaj ! Sunt sigură că ai forța să o faci.
Acum îndată ce am ocazii în care simt că vreau să evadez din lume, privesc... doar privesc...privesc în spre natură şi î-mi dă eficacitatea să lupt. Pentru ce ? Pentru viaţă şi fericire, pentru împlinire. Împotriva cui ? Împotriva lumi căreia îi place să te vadă suferind. Zilnic î-mi aduc astfel aminte de imaginea aceea... care î-mi umple inima de bucurie. Atunci luptă... luptă cu zâmbetul pe buze neuitând de unde ai plecat.
|
|
|
