 |
 | Calau |  |
|
liviu
Bine ai venit!
|
|
Dain si cu tovarasii lui inaintau catre orasul Lumina Neagra prin ploaie. Marsaluiau de ceva zile prin Padurea Veche si cu toate ca toti ceilalti glumeau si radeau cu gandul la femeile si bautura pe care isi vor consuma banii castigati in ultima lor misie, Dain era ingandurat si se indepartase putin de grup, calare pe calul sau. Dar nu se gandea la vreunul dintre cele Trei Mari Razboaie, chiar daca isi pierduse tatal in ultimul si nici la familie si casa, desi isi vazuse mama si cele doua surori fiind omorate de strigoi cand el avea inca 14 ani. El se gandea la aceasta ultima misie. La ceea ce au facut pentru banii de care tovarasii lui erau atat de mandrii, la dezonorea si necinstea prin care i-au obtinut. Nu se mai simtea ca un luptator in slujba binelui ca atunci cand el si camarazii lui de arme au format aceasta companie pentru a proteja lumea de rau. De fapt, se simtea ca unul dintre monstrii pe care au jurat ca ii vor vana si distruge.
- Bai, Daine, las-o ma in c*cat de treaba! Chiar nu poti sa treci si tu odata peste? Parca ar fi prima data cand am omorat oameni! striga din posterior Brom. Brom a fost tortionar odata si avea mereu grija sa aminteasca cat de bun era. Prea bun se pare, caci a fost dat afara dupa ce a fost prins torturand prizonieri fara motiv. Avea insusirile unuia totusi, era crud, sadic, bolnav, fara remuscari, profitor, misogin si foarte plin de el. Fizic era un barbat impozant, inalt, lat in umeri, dar si in abdomen. Purta o barba deasa si scurta si avea parul carliontat, scurt si acesta, ambele de culoarea scoartei de brad. - Nu, nu e prima data cand omoram oameni, ii raspunde Dain fara sa isi intoarca privirea. Dar e prima data cand omoram oameni nevinovati! Oameni a caror singura crima a fost sa nu se duca la fel de des la capela ca si restul de tarani superstitiosi din satul ala! - Prin taranii aia superstitiosi ne castigam painea, spune Borin. Borin era cel mai batran din grup si odata a fost cavaler. Facuse parte din garda unui mare nobil, insa nu vroia sa spuna cine sau de ce si-a abandonat stapanul. Pana si idealurile de onoare si protectie pentru cei slabi caracteristice cavalerilor nu mai erau atat de importante pentru el. Avea un chip matur, serios si traversat de multe riduri si acoperit de o barba subtire si carunta. Parul, cenusiu si lung pana la baza cefei ii crestea doar de la nivelul urechilor, dermă aspra a crestetului ramanandu-i expusa. El si Dain erau singurii din grup care aveau cai ai lor, restul oamenilor mergand pe jos sau in caruta manata de Brom in care isi tineau proviziile si echipamentul. - Ai fi preferat sa renuntam la misie si la bani? continua Borin. - Chiar nu vezi nimic gresit in fapta noastra? Banii sunt buni, da, insa in felul asta vom ajunge sa fim la fel ca si monstrii pe care ii vanam! Spunand asta, Dain isi intoarse privirea catre tovarasii lui asteptand un raspuns. Dar niciunul nu zise nimic, nici macar nu ii intalnisera ochii. Borin privea contemplativ catre cer, Brom se scobea nonsalant intre dinti, cautand ramasitele agasante ale unui mar mancat mai devreme, Vicus, cel mai tanar penis al grupului dormea in caruta, tinandu-si arbaleta in brate, iar Mold mergea pe langa aceasta, insa nu parea sa fi bagat de seama spusele lui Dain. In felul asta au ramas toti pentru ceva vreme, fara ca nimeni sa indrazneasca sa rupa linistea. Au continuat sa mearga vreme de cateva ceasuri, timp in care glasul lui Brom isi revenise si reincepuse cu glume despre ospaturi si tarfe, Vicus si Mold alaturandu-i-se. Cei doi mai in varsta nu pierdeau nicio ocazie sa faca haz de lipsa de experienta a lui Vicus in ceea ce priveste femeile. - Nu te juca cu inima unei femei, baiete, ii spune Brom baiatului. Are doar una. Poti sa te joci cu tatele si cu bucile ei. Are cate doua din fiecare! Si zicand asta, Brom se pune pe un ras grosolan si plin de mandrie acompaniat de ceilalti doi. Au tinut-o in felul asta o alta bucata buna de timp. Tot mergand ajunsesera intr-o parte a padurii in care cararea pe care o strabateau se largea. Se apropiasera îndeajuns de mult de oras cat sa il poata vedea. Era un oras mare, un oras cetate. Zidurile-i inalte se intindeau intre muntii care inconjurau si protejau orasul, avand o singura poarta in mijloc, care ii era si singura intrare pe uscat. Cea de a doua cale de acces era numai prin Golful de Safir, numit asa din cauza apei limpede si curata, ce venea in spatele orasului. Era capitala si mandria regatului Naltira condus de regele Geralt cel Blond. Multi se intrebau de unde ii vine numele Lumina Neagra, insa originea acestuia se pierduse in timp, printre mituri si legende. Povesti pe care doar cei extrem de batrani sau invatati si le mai aminteau. Padurea se rarea din ce mai mult cu cat te apropiai de oras, disparand la poalele muntilor ce il inconjorau. Dain privea indelung aceasta priveliste cand un sunet ii distrase atentia. Erau tanguirile si suspinele unei femei. Se uita in directia de unde veneau acestea si vede trei barbati siluind o femeie, o biata taranca la marginea padurii. Barbatii purtau toti armuri de zale pe sub tabarduri si erau inarmati cu sabii la brau. Apropiindu-se, Dain observa pe tabardurile barbatilor podoaba heraldica a orasului Lumina Neagra si a regelui Geralt si s-a gandit ca probabil faceau parte din garnizoana castelului. Treceau pe langa acea scena incercand sa ignore tipetele si strigatele dupa ajutor ale nevestei pana cand Dain se opreste urmat de restul grupului. Isi intoarce privirea spre prietenă si ofteaza. - Dain, ii spune Borin, asta nu e treaba noastra. Aia sunt garzi din Lumina Neagra. Bagandu-ne nasul in asta ne-ar putea cauza probleme cand vom ajunge in oras. Gandeste-te la asta! - Asta ar fi a doua oara cand intorc capul si las oameni nevinovati sa moara doar pentru ca e calea mai usoara. Am jurat sa distrug indiferent ce rau intalnesc, iar daca nu, sa mor incercand si de data asta imi voi respecta acel legamant. Dain coboara de pe cal si se indreapta spre cei trei barbati. - Ai trebuință de ajutor? il intreaba Borin dupa un oftat aprobator. - Sunt doar trei, ii raspunde Dain fara sa isi ia privirea de la tinta lui si trecandu-si mana prin pletele negre precum carbunele. Vazandu-l ca se apropie, unul dintre cei trei barbati s-a oprit din a lovi-o pe femeie si s-a intors spre el. Ridica mana facandu-i semn sa se opreasca si incerca sa spuna ceva, dar pana sa apuce sa rosteasca vreun cuvant, Dain isi trece mana pe sub bratul lui apucandu-l de spatele umarului si in loveste cu sutul in picior lasandu-l la pamant. Apoi isi scoate una din sabiile pe care le tinea in spate si isi continua drumul catre ceilalti doi care o tineau pe femeie. Unul din ei isi scoate spada si inainteaza spre Dain, insa acesta se apleaca evitandu-i atacul si facandu-l sa alunece in noroi, apoi se intoarce spre el si il loveste cu cotul in fata lasandu-l si pe acesta la pamant. Ultimul dintre ei o azvarle pe soție intr-o parte si isi indreapta mana spre sabie, insa nu apuca sa o scoata din teaca, caci Dain il prinde de mana si il loveste cu fruntea in nas ceea ce il face pe gardian sa cada in fund. Dain isi indreapta apoi privirea spre victima lor si observa ca era o fata tanara ce nu parea sa fii parcurs nici macar doua decenii din viata, o copila. O vedea plangand in hohote cu hainele-i rupte si zdrentuite. Atunci mania lui crescu. Ce ar fi putut sa le faca o biata fetita nenorocitilor alora cat sa justifice gesturile lor. Macar monstrii pe care ii vana el faceau rau pentru ca era in natura lor sau pentru hrana, insa astia erau oameni si aveau de ales. Iar ei alesesera sa devina monstri. Dain ii sopteste fetei sa inchida ochii, vrand sa o scuteasca de imaginea dezlantuirii maniei sale. Apoi se indreapta spre barbatul ce cazuse ultimul tinandu-si sabia in directia lui. Acesta incepe sa tipe, iar Dain isi impinge sabia in gura lui pana ii iese prin ceafa. Isi scoate sabia din el impingandu-i lesul cu piciorul si se intoarce sa intampine atacurile celorlalti doi care se ridicasera intre timp. Ii pareaza sabia primului facandu-l pe acesta sa isi puna ambele maini pe manerul acesteia. Atunci Dain isi scoate pumnalul de la brau, pe care el il numea "Milosul" deoarece ucidea rapid si fara durere si il injunghie pe oponentul sau sub bratul stang si direct in inima, ucigandu-l pe loc. Trage pumnalul din corp si se da inapoi asteptand atacul ultimului dintre cei trei. Acesta isi echipase si scutul si inainta mai prudent decat ceilalti. Era cel pe care il atacase primul, pe care il doborase fara sa il raneasca. Cand au ajuns suficient de aproape au inceput un duel de spade, iar pret de un minut sunetul otelului ciocnindu-se a dominat atmosfera. Dain astepta o greseala din bucată oponentului sau, observand panica in privirea acestuia dupa ce ii omorase camarazii de unul singur, iar la un moment dat a vazut-o. Barbatul a ridicat sabia pentru un atac puternic, insa Dain a conceput ca este destul de departe cat sa il poata evita fara sa pareze. Sabia barbatului a atins pamantul, iar atunci Dain i-a tintuit-o cu piciorul si l-a injunghiat in umarul drept, dupa care l-a lovit cu piciorul in scut facandu-l pe acesta sa isi piarda echilibrul si sa cada la pamant. Dain isi arunca sabia si se repede catre barbat si il ridica, apucandu-l de gat, dupa care il izbeste de un copac. - Ce faci? Fac parte din garnizoana Luminii Negre! Esti nebun? striga barbatul disperat sperand ca asta il va opri pe Dain. - Ce fac? ii raspunde inapoi Dain cu un ton apasat, dar calm. Imi castig painea, omor monstri! Zicand asta Dain infige Milosul in scrotul barbatului si il rasuceste inauntru. Tipatul ce a iesit de pe gura lui a rasunat atat de intens in padure incat pentru cateva clipe nu s-au mai auzit nici picaturile de ploaie atingand pamantul. Dupa ce s-a oprit din tipat Dain l-a aruncat la pamant, iar barbatul a inceput sa planga, ramand cu fata in noroi si cu mainile intre picioare. Apoi Dain s-a aplecat pentru a-si ridica sabia si i-a spus fetei: - E numai al tau. Si face un semn cu mana catre barbatul pe care tocmai il "dezbarbatise". Insa aceasta nu ii da niciun raspuns. Privea socata cadavrele atacatorilor ei si pe Dain. Ii privea chipul matur, dar placut la vedere al carui margini fusesera acoperite de pletele destul de lungi pana la umeri si ude, privea cicatricea de pe barbie ce se intindea putin si pe obrazul stang si care era asa adanca incat barba incetase sa ii mai creasca peste ea, insa nu il facea sa arate deloc mai putin aratos, ci chiar mai puternic, mai barbat, mai imbietor, privea barbatul inalt, insa nu foarte masiv si se intreba cum reusise acesta sa ii biruie pe cei trei agresori ai ei cand aceia pareau mai voinici ca el. Vedea cum acesta isi pune sabia inapoi in teaca ce o purta in spate, iar apoi pumnalul la brau, dar fara sa isi ia ochii de nuanță muschiului de padure de pe ea. Atunci incearca sa spuna cu vocea tremurandu-i: - Mul...mul...multumes... Insa nu apuca sa termine cuvantul si izbucneste in plans, punandu-si capul in palme. Dain il striga pe Vicus si ii spune sa vina cu o patura. Acesta se uita repede prin car dupa una si nereusind sa gaseasca printre echipamentele lor sare din car cu propria mantie in mana si se indreapta spre fata acoperind-o cu aceasta. Dain se intoarce si in timp ce merge spre calul sau spune: - O luam cu noi! Ajut-o sa se urce in car, Vicus! Vicus se conformeaza, ajutand-o pe fata sa se ridice de la pamant si conducand-o spre car, lucru ce a cerut cateva vorbe de convingere. - Bai, Dain, sa nu imi spui acum ca trebuie sa imi aleg vorbele pentru ca e o domnisoara cu noi, spune Brom in spirit de gluma. - Tu, ma? ii raspunde Mold. Tu nu-ti alegeai vorbele nici langa ma-ta! De aia nu te-a pupat niciodata. Brom se intoarce catre Mold si ii arunca o privire serioasa pret de cateva clipe, dupa care incepe sa rada complimentand gluma acestuia. Mold era un barbat al doamnelor, carismatic si aratos. Parul brunet, lung, barbia puternica si ochii safirii il faceau usor de reperat in taverne si bordeluri de unde mereu se alegea cu una sau mai multe femei, gratis, iar asta ii aducea de obicei nereguli cu barbatii unora din acele femei. Insa nimic din ce el nu ar fi putut manevra, deoarece era un maestru in manuirea pumnalelor sale gemene. - Esti sigur ca vrei sa te implici atat de mult? il intreaba Borin pe Dain pe un ton mai privat. Dain incaleca si apoi ii raspunde: - Ce rost avea sa ii salvez viata si apoi sa o las aici in padure cu o ora si putin inainte de asfintit? O vom duce pana in oras, apoi se va descurca ea. - Cum crezi de cuviinta, ii spune Borin. Sper, totusi ca uciderea alora nu ne va cauza probleme. Trei garzi dispar, iar apoi un grup de straini inarmati ajung in oras. O sa bata la ochi. Dain isi struneste calul sa porneasca fara sa mai adauge nimic, restul grupului pornind si el la drum cateva clipe mai tarziu. Vicus o privea cu coada ochiului pe fata care statea cu coatele pe genunghi intr-un colt al carului. Desi era murdara de noroi si avea vanatai pe fata si pe corp, inocenta si frumusetea-i erau evidente. Parul castaniu, prins sub o tichie ce era alba odata si ochii caprui si luciosi il fascinau mai mult decat vroia sa creada. Coborandu-si privirea ii observa picioarele expuse de fusta zdrentuita pana aproape de brau, lucru care ii creste si mai mult fascinatia. Se uita o vreme la aceea priveliste noua pentru el. Era prima data cand vedea atat de mult dintr-o femeie, fiindca el ramanea mereu sa pazeasca caii si carul cand ceilalti se duceau vreo casa de tarfe, spunandu-i-se mereu ca e prea mic pentru asa ceva deocamdata, avand doar 17 ani. Era cel mai tanar membru al grupului si traia pe strazile din Coiful Muntelui, un oras din nord, din regatul Bruma inainte sa i se alature lui Dain si celorlalti. Parul balai, ochii albastri ca de exemplu cerul de vara, chip placut la vedere si inalt - era un nordic get-beget, dar nu isi cunoscuse niciodata parintii fiind orfan de mic. Crescuse intr-o grupare de hoti care se folosea de el si de mai multi copii pana cand Brom i-a strivit capul liderului gruparii cu buzduganul sau - Madularul, il botezase el - care era un om jumatate trol, ajutat de restul grupului. L-au recrutat pe Vicus dupa ce acesta s-a tinut dupa ei timp de patru zile pentru a le arata ce bun ochitor este cu arbaleta. Putea incarca si trage in mai putin de doua secunde si cu extraordinar de mare precizie. Furase arbaleta si se antrenase in secret cu ea de la 12 ani, vrand ca intr-o zi sa il omoare el pe jumatate-trolul care ii maltrata pe el si pe ceilalti copii. L-au luat cu ei pana la urma, Dain motivand ca duceau lipsa de un tintas. Asta se intampla acum doi ani. Dar in ciuda faptului ca era un baiat frumos era teribil de timid pe langa prietene din cauza ca isi petrecuse copilaria si o parte din adolescenta inconjurat numai de barbati. Privirea ii e distrasa cand fata trage mantia ca sa se acopere mai bine, observandu-l pe Vicus uitandu-se la picioarele ei. Acesta isi da seama si intoarce capul in alta directie. Din cand in cand mai arunca un ochi sa vada daca fata se mai uita la el si de fiecare ii intalneste privirea, ceea ce il intimida. Devenea din ce in ce mai stingher in postura aceea si incepuse sa isi treaca mana prin parul balai, continuand cu tot felul de gesturi vrand sa para comod si confortabil, insa nu reusea decat sa evidentieze ca nu e in apele lui. - Nu mai esti asa in forma, Daine! Ti-a luat mai mult decat ma asteptam sa ii omori pe aia trei. Alta data puteai face asta si numai cu pumnalul tau, rupe Brom tacerea. - Singurul care este in forma de aici esti tu, Brom. Intr-o forma rotunda, ii raspunde Dain starnind un mic hohot de ras in tot grupul. - Bai, sa va spun eu acum, barbatul fara burta e ca o lama fara tais, zice Brom privindu-si cu mandrie si mangaindu-si investitia abdominala. E nefinisat! Rasul lui dominant acopera si depaseste pe al celorlalti. Chiar daca ceilalti se oprisera, el a mai ras o clipa, doua. Lui Brom ii placea sa rada la propriile glume si se enerva cand cineva nu il gasea amuzant. Odata l-a batut pe un tip intr-un han pana la lesin, dupa ce acela i-a zis ca daca mai glumeste mult o sa adoarma. Insa nici macar glumele lui Brom sau intamplarile de mai inainte nu impastiasera incordarea dintre ei. Discordia provocata de ultima misie a lor era inca simtita, iar cuvintele lui Dain si ale lui Borin, la fel de valabile. Amandoi aveau dreptate in felul lor si ei stiau asta unul despre celalalt. Mai mersesera o vreme timp in care ploaia a stat. Insa se lasase intunericul, iar orasul tot nu parea mai aproape. - Sa ma pis pe orasul asta! striga Brom. Parca ar merge odata cu noi! - Mai incet, grasane! intervine Mold. Imi deranjezi somnul. - Pai, da ca eu am dormit nu? Cat a trecut de cand am inchis si eu un ochi? Sau am mai bagat si eu niste poale-n brau? - Zi, ma ca despre asta e vorba! Despre chestia de sub pieptul tau care nu te lasa sa iti vezi madularul, ii raspunde Mold razand. Si nu ma refer la buzdugan. - Vrei sa ti-l infig in cur, ma? Eu despre buzdugan vorbesc acum! Mold continua sa rada fara sa inteleaga prea bine raspunsul lui Brom. Era multumit ca l-a iritat pe camaradul lui care obisnuia sa rada de cine apuca, dar nu tinea la glume pe seama lui. De obicei raspundea violent la asa ceva, insa ei doi era prea buni prieteni, uniti amandoi de dragostea pentru soții frumoase si bautura buna si multa. - Are dreptate Brom, ii zice Borin lui Dain. E mai bine de o zi de la ultimul popas si inaintarea prin ploaia si noroiul ala, cu cat s-a blocat caruta si cat am impins la ea, ne-ar trebui inca unul. Lumina Neagra nu pleaca nicaieri pana in zori, iar pe drumul asta asa mocirlos tot ne va mai lua vreo sase ceasuri, sapte. - Poate ca ai dreptate, ii raspunse acesta. Haidem sub copaci. Padurea Veche e deasa si mai putem gasi niste vreascuri uscate pentru un foc. - Tot cu mine, ati vazut? Tot cu mine! se lauda Brom mandru ca pretentia i-a fost respectata. Asa ca au intrat cu totii in desisul padurii chinuindu-se putin sa traga si caruta. Fiindca era prea lata nu au reusit sa o bage prea mult asa ca au ramas aproximativ de marginea paduri unde si-au pregatit tabara. Desisul coroanei padurii pastrase solul destul de uscat si vreascuri pentru foc erau destule. Vicus a fost insarcinat cu adunarea lor si in timp ce era plecat Brom si Mold au "tras la sorti" pe cine trebuia sa ramana de straja restul noptii. Iar cel care a picat a fost Vicus. - Dar nu e drept, zice acesta la aflarea vestii ca a fost tras la sorti in absenta lui. Nici macar nu eram aici. - Am tras cu totii bete, baiete, iar al tau a ramas cel mai scurt, ii spune Mold. - Ce bete? - Bete pe care ti le voi indesa in cur daca mai comentezi, bai! se rasteste Brom. Dupa ce ca toata ziua ai stat in caruta, cu madularul in mana langa fata aia. Macar de... - Brom! il intrerupe Dain. Ajunge! Vicus, Brom are dreptate. Esti cel mai odihnit dintre noi. Vei face focul si vei ramane de straja in noaptea asta. Nu ai mai facut asta de vreo patru zile. Randul tau era sa vina oricum. La auzul comenzii lui Dain, flacaul nu s-a mai opus si s-a pus pe treaba in timp ce restul grupului se aseza incercand sa gaseasca pozitii comode in care sa doarma. Borin a ramas langa caruta, Dain ramasese sprijinit de un copac aproape de aceasta, Brom si Mold se pusesera langa copacul din fata carutei vorbind in continuare despre fascinatia recenta a lui Brom de a indesa lucruri in fundurile oamenilor, iar fata ramasese in caruta. Un ceas mai tarziu adormisera toti cu exceptia celui mai tanar. Acesta ramasese in picioare privind focul, dar cu mintea inca la duduia pe care o intalnisera mai devreme. Padurea era nespus de intunecata, iar zgomote sinistre se auzeau din fiecare colt - fosnete ale frunzelor din neant, urlete lupilor in departare, cantul unei bufnite si suierat al vantului. Dar Vicus nu se temea de acestea cat se temea de simtirile ciudate pe care le avea de cand a pus ochii pe fata aceea. Simtea ceva in stomac si parca nu-si putea indupleca gura sa graiasca in preajma ei. Iar sa o priveasca in ochi, nici pomeneala. Cum naiba, se gandea el, a reusit sa priveasca un varcolac in ochi si tot i-a crapat teasta, dar nu poate sa priveasca o fata? Se duce atunci langa caruta ca sa se poate uita mai bine la ea. Sta si o priveste o vreme pana aceasta deschide ochii, lucru care il alarmeaza pe baiat. - Scu...scu... Eu doar... Vroiam... incerca el sa isi scoata camasa. Fata se ridica si ii zambeste. Apoi ii spune: - Nu-i nimic. Oricum nu pot sa dorm, nu dupa ce s-a intamplat azi. - Imi pare rau... - Nu trebuie. Daca nu erati tu si prietenii tai acum as fi fost... Pana sa poata termina ce avea de spus, fata izbucneste in lacrimi. Vicus se uita si mai alarmat la ea, incercand sa se gandeasca la ceva de spus pentru a o calma. Insa simtirile ciudate si necunoscute de el pe care le tot avea nu il lasau sa judece limpede. Ii trecea prin cap ca ar prefera sa se lupte cu un pricolici acum, decat sa se afle in situatia aia. Macar pe pricolici ar fi putut sa il decapiteze si s-ar fi calmat, dar nu putea sa ii faca asta fetei. - Nu trebuie sa iti mai faci griji, ii zice el intr-un final. Esti in siguranta aici cu noi. Dupa acele doua fraze se simtea de parca alergase o suta de stanjeni. Vicus isi aduse aminte cand Brom si Mold ii povesteau de aventurile lor cu femei frumoase precum nimfele si de sentimentul nobil si preamarit pe care il ai atunci cand pui ochii pe o asa femeie, dar el nu reusea sa gaseasca nobilitatea si preamaretia in senzatiile pe care le traia in acele momente. Se gandea ca poate acea fata nu era destul de frumoasa, cum el nu avea mai deloc experienta cu femeile, iar tot ce stia despre asta era de la camarazii lui. - Nici nu am cum sa va rasplatesc, continua fata incercand sa isi reprime suspinele. Nu am nimic... - Nu e nevoie de nicio rasplata. Suntem multumiti ca am putut ajuta, ii raspunde Vicus desi stia in sinea lui ca nu vorbea pentru tot grupul. Dupa asta nu au m-ai vorbit vreme de cateva minute bune. Vicus ar fi vrut sa spuna ceva sa rupa linistea, insa tot ce ii venea in minte era sa o intrebe cum a ajuns pe mana celor trei garzi, dar nu vroia sa o supere din nou amintindu-i. Ea se intinsese din nou in caruta, insa fara sa mai adoarma, iar el o privea cu coada ochiului in continuare, incercand sa faca sa para ca priveste cerul. Se lasase o liniste aproape mortuara. Atunci Vicus tresarii. Trosnitul lemnelor de pe foc nu se mai auzea. Acesta uita-se sa il intretina si acum aproape se stinsese, iar vreascuri nu mai adunase. A zbughit-o fără întârziere in padure sa ia repede niste ramuri, atat de iute incat isi lasase si arbaleta in urma. In padure era deosebit de intuneric asa ca se baza mai deloc pe vaz, cotrobaind pe jos cu mainile in speranta ca va da de niste ramuri cazute. Isi repeta intruna in cap cat este de tolomac, cum facea de fiecare data cand gresea si vroia sa repare fara sa afle altcineva. Se indepartase ceva de tabara lor, insa inca vedea slaba palpaire a focului asa ca nu se ingrijora ca nu ar gasi drumul inapoi. Deodata, insa aude un sunet in spatele lui ca si cand cineva pasise pe o craca la cativa pasi distanta de el. Se intoarce brusc si isi intinde mana dupa pumnalul pe care il tinea in cizma dreapta. Dar era prea intuneric ca sa poata vedea ceva. - Cine-i acolo? striga el. Insa niciun raspuns nu vine inapoi. Vantul incepe sa adie din nou si sa suiere printre coroanele copacilor, iar toate celelalte zgomote ale noptii pe care le ignora cu usurinta la lumina si caldura focului ii rasunau din ce in ce mai puternic in urechi. Urletele lupilor, cantul bufnitelor, fosnaitul frunzelor incepusera sa ii dea o dispoziție crescanda de neliniste. Dar cel mai mult il infiora faptul ca se simtea privit de undeva din intuneric. Ar fi vrut sa fuga inapoi spre tabara intr-un suflet, insa picioarele ii erau parca inlemnite de groaza. Atunci aude iar acel zgomot de pasi, dar de data asta se repeta si din ce in ce mai repede. Ceva se indrepta cu repezeala spre el din spate. Se intoarce. Unul dintre strigoi ii smulge beregata mamei sale improscand camera cu sangele ei. Dar el nu putea face nimic. Ii era prea frica sa iasa de sub cosul de craci peste care aruncasera cadavrul surorii sale. Incepe sa planga, incercand sa nu scoata niciun suspin de groaza sa nu il gaseasca si pe el. Inchide ochii. Cand ii redeschide, Dain isi da seama ca nu mai este de mult sub acel cos. Cosmarurile legate de acea zi se mai intorc din cand in cand. Desi era ceva distinct de data aceea, se gandea el. Acel cosmar ii aparea mai ales cand era pe urmele vreunui vampir. Dar nu a stat prea mult cu gandul la asta pentru ca a observat cu stupoare ca armasarii lor disparusera, cel de la caruta de asemenea. Se ridica brusc si de abia atunci vazu focul de mult stins. - Vicus! striga el trezindu-i si pe ceilalti tovarasi ai lui. Dar nici un raspuns. Da o cautatura cu privirea prin desisul padurii si printre copaci in speranta ca va vedea caii sau vreo urma a acestora sau pe Vicus strigand inapoi. - Bai, sunteti culmea! zice Brom. Somnul cel mai dulce... - Unde naiba sunt caii? il intrerupe Borin. - Asta ma intreb si eu, ii raspunde Dain. Vicus! Ceva hain isi are mana bagata aici. Mold, vezi daca fata mai e in caruta! Mold se conformeaza ordinului si se duce spre caruta unde o gaseste pe fata inca dormind. Se uita pe langa aceasta si atunci observa arbaleta lui Vicus sprijinita de una din roti. - Fata e inca aici, dar la fel si arbaleta lui Vicus! - Trezeste-o pe aia mica, pune Borin. Poate a vazut ceva. Insa zgomotele o tresisera deja pe fata care se uita infricosata la barbatii ce isi aveau toti privirile atintite asupra ei. - Draguta, ii zice Mold, nu te speria. Nu-ti facem nimic. Am gasit arbaleta flacaului aici langa caruta, dar el nu e nicaieri. A venit langa tine aseara? Te-a trezit? Ai vorbit cu el? - Da, ii raspunde aceasta cu ochii putin inlacrimati. Nu puteam adormii azi-noapte, iar el a stat o vreme langa mine, dar apoi a plecat brusc. S-a indreptat spre desisul padurii. Eu am adormit dupa aceea. Nu stiu... - E in ordine, draguta. Stai linistita. Bai, cica l-ar fi vazut asta mica cand a plecat iute in padure azi-noapte! striga Mold catre tovarasii lui. - Poate s-a dus sa se pise, zice Brom. - Toata noaptea? spune Borin. - Mold, tu ramai aici langa caruta! striga Dain. Restul veniti cu mine! Atunci s-au indreptat toti trei mai adanc in padure, cu pasi prudenti si cu armele ridicate. Codrul des si parca fara de sfarsit nu lasa ploaia sa patrunda prin coroana sa, dar la fel facea si cu lumina zorilor pastrand o intunecime ce parea de rau augur. Sunetele pasarelelor ciripind intampinand razele soarelui nu mai rasunau cu aceeasi veselie si inocenta, ci mai degraba pareau încărcate de zarva si neliniste. Zarva ce le dadea tuturor o situație de discomfort, ca si cum ceva had ii asteapta in apropiere. Inaintasera o distanta buna in padure cand Borin exclama: - Pe Lumina Sfanta a lui Akash! Borin isi pierduse de mult frica fata de zei, iar asemenea vorbe le scotea de obicei, cand vedea ceva mai groaznic si mai brutal decat ce a vazut el in toate bataliile si razboaiele in care a luptat. Dain si Brom s-au intors catre el, vazandu-l cum priveste inmarmurit spre un copac la o aruncatura de bat distanta de ei. Acolo statea atarnand cu susul in jos un trup lipsit de cap si de brate. Se apropiara de acesta cu grija cercetand atent imprejurimile. Lesul arata proaspat, iar sangele inca ii curgea din gat si umeri. Raspandea un miros groaznic chiar si de la o distanta buna. Bratele si capul pareau sa ii fi fost smulse, nu taiate si era lipsit de vesminte. Singura bucata de haina era cea cu care era legat de picioare si care era agatata de un pumnel adanc infipt undeva mai sus in trunchiul copacului. Desi toti se gandeau la acelasi lucru, niciunul nu indraznea sa o spuna. Nu vroiau sa creada ca acea temere ce le-a aparut in minte de cand s-au trezit si au observat lipsa lui Vicus si a cailor s-ar fi adeverit. Priveau corpul incercand sa ascunda groaza si nelinista ce le bantuia mintile in momentele acelea. Simtiri ce nu le fusesera provocate de privelistea groteasca de care aveau parte, caci avusesera de a face cu din-acelea de multe ori in misiile lor, ci de gandul ca acel trup ar putea fi al lui Vicus. Linistea a fost, totusi rupta de tipatul fetei auzindu-se dinspre tabara lor. Au pornit degraba in directia aceea fara ca niciunul sa isi poata linistii teama din suflet. Ajunsi acolo o vad pe fata in bratele lui Mold plangand la pieptul lui, iar pe acesta privind infiorat si cu ochii inlacrimati spre ceva ce se afla in spatele carutei. Acolo se afla intruparea lucrului de care se temeau, desi stiau ca era foarte aproape de adevar, ceea ce stiau toti trei, si Dain si Borin si Brom, dar refuzau sa creada. Era capul lipsit de trup al lui Vicus imbratisat de propriile maini. Ochii ii erau deschisi si priveau cu groaza, iar pielea era palida si cu o infatisare bolnavicioasa. Palmele mainilor erau unite in fata gurii acoperind-o, de parca o impiedicau pe aceasta sa strige ceva de dincolo de moarte. - Ce naiba sa fi fost? intreaba Brom. Varcolac? Strigoi? Lamie? Om? - Ce a fost nu are insemnatate, spune Borin. Cine a fost e intrebarea ce trebuie pusa. Toata scena asta asa grijuliu aranjata...e ceva personal. - Asta inseamna ca nu e timp sa zabovim, zice Dain luandu-si privirea de la capul lui Vicus pentru a arunca o privire in codru. Cineva trebuie sa se duca in Lumina Neagra si sa faca rost de un cal ca sa putem muta din loc caruta. - Ma, dar tu ai o piatra in loc de inima? spune Mold iritat de indiferenta de care dadea dovada Dain fata de intamplare. - Poate o-i avea, nu stiu! raspunde Dain la fel de iritat. Dar stiu ca bocind si uitandu-ne lung la ramasitele lui nu va rezolva nimic. - Trebuia popas, trebuia un nenorocit de popas! striga Mold catre Brom. - Vrei sa spui ca eu sunt de vina? intreaba acesta. - Daca nu ne opream azi-noapte nu se intampla cacatul asta! - Ajunge! striga Dain catre cei doi. Borin, il vei lua pe Mold si va veti duce in oras. Brom si cu mine vom ramane aici sa pazim proviziile si caruta. - O luam si pe asta mica cu noi? zice Borin. O putem lasa in oras si ne intoarcem doar noi doi. - Faceti asa, atunci. Asa ca toti se conformara ordinelor lui Dain. Mold si Borin au pornit spre Lumina Neagra impreuna cu fata, iar Brom si Dain au ramas la locul popasului lor. Norii se napustisera din nou asupra soarelui, intunecand si mai mult codrul. Pe langa asta o ceata se asternuse, asa de deasa ca abia vedeai la zece pasi in fata. Dain a ramas privindu-si cei doi tovarasi indepartandu-se pana cand ceata i-a inghitit, apoi s-a indreptat catre desisul padurii. - Unde te duci? il intreaba Brom. - Vin in cateva clipite, ii raspunde acesta. Stai aici! Se duse asadar spre padure de unde se intoarse putina vreme mai tarziu cu trupul lui Vicus pe umar, infasurat in vesmatul cu care fusese legat de copac. Aseaza trupul pe pamant si ii spune lui Brom sa aduca lopeti din caruta. Apoi se apucara amandoi sa sape, fara ca niciunul sa scoata vreun cuvant. Au continuat sa pastreze tacerea pana cand au terminat si au pus corpul baiatului in groapa, cu tot cu brate si cap. Dupa care au astupat groapa, sigurele sunete pe care le scoteau fiind oftaturi lungi, unele de oboseala, altele de nadejde. Atmosfera era sumbra, iar cu ceata asa deasa nici nu parea ca ar fi ziua. Tacerea era cumplit de chinuitoare, insa niciunul nu stia ce sa spuna pentru a usura situatia. Continuara asa vreme de doua sau trei ceasuri. Pana si padurea tacuse. Nu se mai auzea piuitul pasarilor sau vreo veverita fosnind frunzele in fuga ei. Era o liniste mormantuara. Intr-un final, Brom zice cu o voce tremuranda ce nici nu parea ca ar fi a lui: - Crezi ca Mold are dreptate? Crezi ca toata asta e vina mea? Insa Dain nu il aude. Era pierdut in ganduri, incercand sa puna cap si coada la toata grozavia. Stia ca in meseria lor asa intamplari sunt inevitabile, dar se intreba de ce a trebuit sa moara cel mai necopt dintre ei, cel mai nemerituos de o asa soarta oribila. Era chiar si el surprins cat de mult il afectase moartea lui Vicus. Asta, se intreba el sa fie pedeapsa pentru ce au facut in ultima lor misie? Oare zeii i-au vazut si acum le dau rasplata? Dar daca e asa de ce nu ii rasplatesc si pentru datile cand au ajutat si au facut bine? Stia ca sunt platiti, dar de multe ori au lasat din pret pentru a ajuta un satuc mai amarat sau un tata disperat sau o mama distrusa. Gandurile, insa ii fura intrerupte de strigatul mai viguros al lui Brom. - Dain! Ma asculti? - Spune, ii raspunde acesta fara sa isi ia privirea de la vazduh. - Crezi ca avea dreptate Mold? E vina mea? - Da, cred ca e vina ta. - Ce? intreaba Mold cu aceeasi voce de nerecunoscut de mai devreme. De ce? Eu doar am... - Dar cred ca e si vina mea, il intrerupe Dain. Cred ca e vina lui Mold si a lui Borin. Cred ca e vina noastra, a tuturor. Zicand ultima fraza isi muta privirea catre locul unde il ingropasera pe Vicus. - Cum a spus si Borin, cine a facut asta are ranchiuna pe noi. E, fara de greseala cineva sau ceva ce noi am lasat in urma, ceva ce am iertat. E ceva ce am adus asupra noastra. Asta cred eu. Ascultandu-l, Brom isi fixase cautatura in pamant. Era cuprins de remuscari de cand Mold in invinuise, dar el nu era asa. Nu ar fi fost asa nici daca era mama lui ingropata langa el in locul flacaului. Se simtea confuz si nu intelgea ce i se intampla, ce sunt aceste lucruri pe care le simte, vina si regret. Tacerea se asternuse din nou, insa de data asta nu se mai lasa alungata de nimic. Pana la lasarea serii nicio soapta si nicio privire nu au trecut de la unul catre celalalt. Ambii aveau impresia ca stau langa un strain si nu langa un camarad de arme, un prieten. Desi se inserase, nu isi procurara lemne de foc si nici nu aveau de gand. Trecuse vreme buna si se gandeau ca tovarasii lor se vor intoarce dintr-o clipa-n alta, iar in seara aceea nu mai aveau sa mai zaboveasca. Deoadata aud un zgomot venind dinspre carare. Amandoi se ridica si isi apuca armele indreptandu-se in directia de unde se auzise zgomotul. Apropiindu-se zaresc o silueta aparand din ceata. Era Mold, insa era singur. Atunci Dain striga: - Mold?! Unde e Borin? Unde e calul? Insa acesta nu raspundea ci doar continua sa mearga spre ei fara sa para ca baga de seama faptul ca tocmai fusese intrebat ceva. Dain il striga din nou, iar de data asta in loc de raspuns Mold isi scoate pumnalele din tecile prinse de cingatoare si incepe sa alerge spre acesta. Se napusteste intr-un atac prostesc, incercand sa il injunghie pe Dain indreptand ambele pumnale catre gatul lui, insa acesta il pareaza cu usurinta. Atunci are si ocazia sa se uite in ochii lui. Privirea sa era abatuta, inconstienta ca a unui mort, nici macar nu se uita in directia in care atacase, ci se uita in gol catre nimic. Dain simte si un mireasmă haros venind dinspre el, mirosea ca un cadavru ce abia incepuse sa putrezeasca. - Ba! striga Brom impingandu-l pe Mold cu sutul. Dar tot nicio reactie de la el, in afara de un alt atac, de data asta asupra lui Brom care reuseste sa il evite si il loveste cu buzduganul sau in fata. Mold cade la pamant si parea ca se terminase. Brom se infioara gandindu-se ca a provocat moartea unui alt camarad si coboara in genunchi langa el, aruncadu-si buzduganul. Dar atunci corpul lui Mold se intoarce si il injunghie pe Brom in abdomen continuand sa taie pana deschide pielea acestuia atat de mult incat sa ii cada maruntaiele pe afara. Tipatul de durere al lui Brom inunda codrul. Dain intervine si ii reteza mainile lui Mold. Atunci vede cum jumatate din fata acestuia lipseste in urma loviturii buzduganului. Ii putea vedea craniul spart, dintii expusi si unul din ochi care atarna sustinut de numai o ata. A realizat ca acela nu mai era Mold, ci doar lesul lui întrebuințat de vreo magie viciata. A vazut ca acesta se ridica sa il atace din nou si atunci ii reteza capul, insa asta reusise doar sa il incetineasca. Atunci il loveste cu sutul daramandu-l pe spate, dupa care isi infige sabia prin el pana in pamant, tintuindu-l pe acesta in timp ce inca se zbatea. A mai continuat sa se miste cateva clipe, apoi s-a oprit. Dain s-a dus repede sa il verifice pe Brom, insa acesta isi daduse duhul in momentul in care el s-a luptat cu corpul lui Mold. Lacrimi incepura sa ii apara in ochi, dar gandul nu i-a stat mult la jelire. Cine facuse toate astea putea sa vina si dupa el si avea de gand sa il astepte si il faca sa plateasca. Se gandea ca ar fi putut fi un necromant, avand in vedere ca a reusit sa controleze mortii, insa de ce l-a folosit doar pe Mold? La fata intelegea ca nu i-ar fi fost de folos, fiind mica si slabuta, insa Borin era cu el. Poate Borin era inca viu sau poate urma sa vina si el. Insa necromantii sunt oameni obisnuiti si nu ar fi avut tăria sa ii smulga bratele si capul lui Vicus si sa aranjeze toata scena aceea. Chiar si morti-vii pe care i-ar fi monitorizat erau limitati de forta lor de oameni. Poate era un vrajitor ce putea invoca monstrii din Infern. Aceia ar fi avut forta sa faca asa ceva. Dar de ce il folosise doar pe Mold acum? Oare vroia sa se joace cu mintea lor? Iar daca nu este niciuna din astea, ce ar putea fi? Ce creatura? Dain se ridicase de langa trupul lui Brom si isi scoate cealalta sabie din teaca. Aceasta era o sabie speciala, avand o parte a taisului facuta din otel, iar cealalta din argint. Multi din monstrii pe care era nevoit sa ii ucida in misiile sale erau vulnerabili la argint, asa ca o folosea numai cand era vorba de o asemenea creatura. De asemenea fusese mesterita de cei mai buni fierari de pe continentul Ardistan, de catre piticii din nord. Sabia aceea nu il lasase niciodata la greu, insa acum nu mai se simtea asa increzator, chiar si cu ea in maini. Dimpotriva, se simtea din ce in ce mai infiorat, mai vulnerabil, mai slab. Mainile incepuse sa ii tremure, de abia reusea sa se tina pe picioare, iar inima ii batea de zici ca ar fi vrut sa ii iasa din piept. Nu intelegea cum de il cuprind asemenea stari, el fiind un barbat foarte cumpatat si greu de speriat ceea ce simtea acum ii parea strain. Atunci insa aude un suierat in spatele lui. Se intoarce brusc si isi misca sabia incercand sa loveasca orice ar fi fost acolo, insa se trezeste taind ceata. Se da inapoisi cade pe spate privind cu groaza cum in fata lui din ceata aceea se formeaza fata pe care o salvase si pe care o trimisese cu tovarasii lui catre Lumina Neagra. Aceasta zambea expunandu-si coltii ce ii veneau peste dintii ei de om, cu ochii rosii ca sangele si luciosi privindu-l fix pe Dain. Era murdara de sange pe haine, pe brate si pe langa gura. Atunci Dain si-a dat seama ce creatura priveste. Era un vampir, insa nu un strigoi, nu un simplu om transformat in monstru. Ea era un vampir nascut, un moroi, un vampir cu puteri magice si fata umana. De aceea putea umbla ziua, de aceea mintile lor o luasera razna si se umplusera cu acele senzatii stranii, de aceea putea asigură un solitar mort la viata. - Pari surprins de toate astea, spuse creatura pe o voce inumana. Nu fii! Fara tine tot acest spectacol nu ar fi avut loc. Exact cum ai spus chiar tu, e ceva ce ati lasat in urma, neterminat, ceva ce ati iertat. Ultima misie a voastra iti bantuie asa mult gandurile si totusi ai uitat acel detaliu important. Dain se cutremura cand realizeaza ce a facut. Ultima lor misie, cand au omorat familia aceea fiindcă restul satului ii suspecta ca fiind necromanti vazuse o fata ascunzandu-se si plangand. Insa el credea ca oamenii aceia erau nevinovati, iar din cauza asta a lasat-o in pace si nu le-a spus nimic tovarasilor lui. - Aveai dreptate, continua moroiul, oamenii aceia erau nevinovati. Nu facusera nimic impotriva legilor religiei voastre tampite. Dar eu il iubeam pe baiatul lor, cel pe care prietenul vostru cel tanar l-a decapitat cu pumnalul, iti amintesti? Iar el ma iubea pe mine, stiind foarte bine ce sunt. Chiar renuntasem sa mai ucid pentru hrana de dragul lui. vanam animale pentru sangele lor. Era totul pentru mine si dupa ce l-ati omorat, eram si eu pregatita sa mor, dar am primit mila neasteptata. Asa ca dupa ce am hoinarit singura si disperata timp de trei saptamani am realizat ca nu este moartea ce-mi doresc, ci razbunarea. Am dat cu usurinta de voi si am orchestrat tot acest plan, jucandu-ma cu emotiile si mintile voastre, facandu-va sa reactionati dupa planul meu. A fost dulce. Un val de remuscari, regrete si disperare il cuprind pe Dan la auzul cuvintelor moroiului. Faptul ca se credea mai bun si mai indreptatit decat tovarasii lui a adus la pierzania lor, faptul ca i-a mintit pentru idealurile sale, faptul ca si-a pus nevoia lui pentru o constiinta curata inaintea lor. Insa creatura avea fracțiune ei de dreptate. Ei facusera un lucru oribil, desi stiau ca oamenii aia nu erau cu adevarat vinovati de crima ce li se pusese pe cap. Asta era retributia pentru omorarea unor inocenti, pentru incalcarea juramantului pe care si-l facusera cand formasera compania, juramantul de a proteja pe cei nevinovati de rau. - Si ce mai astepti, creatura? tipa Dain deznadejduit si cu lacrimi in ochi. Termina-ti razbunarea, omoara-ma si pe mine. Imi accept soarta. - Dar cine a spus ca nu mi-am terminat razbunarea? Tu mi-ai aratat mila dupa ce deja imi luaserati tot, dupa ce ca si tine acum, nu mai simteam nevoia sa traiesc. Te rasplatesc la fel. Adio! Spunand asta, moroiul s-a transformat in ceata, iar din acea ceata a aparut un liliac ce a zburat in vazduh. Dain privea neputincios cum acesta dispare. Se ridica strigand si isi arunca sabia dupa el, dar fara sa il atinga. Cade in genunghi si incepe sa strige in disperare catre cer. Isi scoate pumnalul din teaca si il priveste cu privirea incetosata de lacrimi. Apoi spune: - Mila. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | Calau | |
|
||
|
|
|