FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Radu T. Mihai

Trimis: 04/03/2013 14:49

Azi mi-am regăsit carnețelul cu <poezii>...și m-am hotărât să le scriu aici cândva să le rătăcesc cumva definitiv.Iată prima dintre ele:

Cer deschis

Cerul Ți-e deschis
Și-mi pare
Că naște sufletu-mi o descântare.
Și Doamne-mi simt scânteia luminând
Peste durerea unui prunc plângând
În miez de zi.

Cerul Ți-e deschis
Și-mi pare
Că simți ușoara încruntare
A vocii mele tânguind o ruga,
Când sufletul mi-e iarăși pus pe fugă
De indoieli.

Cerul Ți-e deschis
Și-mi pare
Că Ți-am uitat PreaSfânta Binecuvântare.
Incerc să strig,dar vocea-mi suna spart.
De Tine,Doamne,parcă mă despart.
Și simt că mor trăind.

Mulțumesc celor care fac situl acesta să existe!

Trimis: 05/03/2013 10:23

Dor de foc

Seara
Când stelele bat la geamul meu
Ascult cântecul lor.
Fluturii danseaza propriul dans al mortii
In jurul lumânarii.
De-i frig
Fac focu-n soba
Și plictisit
Privesc cum arde lemnul.
Din chinul crengii ce sărută focul
Ia naștere cenușa
Ca o rugă
Și-aș vrea sa pot și eu
Să ard,
Ca lemnul
Și să mă fac cenușa dorului.
Aș vrea să pot și eu
Să cânt,
Cu pocnete de creangă arsă
Și poticneli de lemn udat
De lacrimi care n-au mai curs
Dar care lacuri fac in mine
Si care
Ca o amintire
Te năpădesc când nu-ți dorești.
Dimineața
Când roua-mi bate-n geam
Si fluturii s-au mistuit
Uit de doruri și dureri
Uit de flacăra din sobă
Și mă-ntind
Pe buruieni.
Aș vrea să pot și eu
Să fiu
Un strop de rouă rătăcit
Pe care focul soarelui amiezii
Abia-abia de l-a zărit
Și-l cheamă catre el
Arzându-l.

Trimis: 05/03/2013 13:31

Buna! ... si buna alegere ai facut de-ati regasi poetul din tine pe aici ... De la bun inceput iti recomand sa-ti epurezi lirismul de gerunzii, mod specific actiunilor in desfasurare, iar cum in poezie nu e cazul iata cum as reconfigura eu finalul primei strofe:
"Si Doamne-mi simt scanteia calda
Peste durerea unui prunc ce plange"
Apropo, mi se pare un nonsens o scanteie luminand in miez de zi ... gandeste-te si tu?
O alta observatie ar fi ca: ba te supui normelor prozodiei, ba pe ici pe colo lasi sa-ti zboare liber cate-un vers alb ... incadreaza-te unui solitar curent literar altfel, creezi lectorilor prapastii in cursivitatea receptarii mesajului, a expresiei poetice in ultima instanta.
Sa privim spre ultimul vers care-mi pare cam rasuflat, la propriu, de-o pleiada de poeti; imi încuviințează o viziune proprie, inspira-te de crezi de cuviinta:
"si simt ... sunt frant
daca cu tine nu ma mai impart."
...si tu te poti numara printre cei care fac acest forum sa existe; implica-te doar!

Trimis: 12/03/2013 14:56

CRIN îți mulțumesc pentru vizită și îndrumări,...
În măsura în care timpul și priceperea îmi vor îngădui voi încerca să fiu activ aici...