FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Povestiri pentru... nu toti parintii

Trimis: 22/12/2012 22:26

Armonica

Un copilas balai, cu ochii plini de detoate in care cerul isi regaseste cu bucurie copilaroasa limpezimi infinite, urca panta din multele ce strajuiesc "Poiana Tapului", incaltat cu noii lui galosi(anti-umezeala), pe care balaia lui mamica i-a cumparat fiind in cumpana: "Sa merg la coafor sau sa-mi cumpar ceva de-ncaltat, ca Dan(barbat-s'u), ma tot pisalogeste ca nu-mi respect fasonu' de doctorita!..."
Cu gandul la geaca cu gluga pusa deoparte de vanzatoare pentru Vladutu' ei(eroul nostru), ("In loc de sandwich, doi covrigi/zi si-o iau!"), observa ca soarele ce matura cu harnicie umbrele din calea voinicului s-a sumetit bine, primenind ora de masa. I s-a alatura pasului sau si-l smulge urmatorului, in chiotu' lui de protest, strangandul la pieptu-i saracit dar indestulat la timpul sau, cu respiratia intretaiata, soptita, pe bujorul obrazului cald: "Meeergeeem..." dar Armonica ii termina rostirea: "La masaaa! Am vazut soarele la *locul de masa* dar l-am simtit si-n burticica!"
Ingrijorata, balaia mamica alege in pripa cele mai sigure locuri dintre cele sigure, pentru pasu-i recuperatoriu, scutura picioarele pe romburile stergatorului metalic, intizand mana... dar usa se departeaza, in cadrul ei apare asemeni unui fuior de lumina in penumbra antreului croit si pentru colindatori, Nanuta(mama-mamei), cu bratele-i intinse si rostind a repros: "Sa-l intarzii la masa...", dar nu-i timp pentru intreaga rostire(vine ea vremea si-o va termina pe-ndelete...), acum, cu Vladut cules din bratele mamei...glont la baie!
"La masaaa!"... cheama bunica, asezandu-si nepotelul in scaunul croit special, ca in raport de crestere sa aiba aceias distanta de suprafata mesei.
Vandalii vin(azi, doar atati, Bu-bu(tatal mamicutii, fiind cu treburi la Brasov), mamica cu supiera-n echilibru incert de rasul ei inalt, inconfundabil, iar tata... zambind cald dar retinut, asemeni unui picolo-ncepator, asaza cu stangacie pe platoul de lemn, tava aburinda, extrasa din cuptor; a reusit-"ufff" si-si ia locul din capul mesei.
Armonica a "papat" ToT, fara interventia galeriei cu indemnuri, lucru rarisim!
Implozia culinara i-a imprastiat prin sufragerie, iar Nanuta, care cu farmecele ei a limpezit masa, intorcandu-se de la rostuirea bucatariei, priveste pendula si pornid televizorul(pentru stiri, nu?), comunica starea de fapt: "Cateva minute si... la somn-Natiune!"
Abia se asaza Nanuta a leneveala si bun-ascultare, ca Armonica luneca din bratele mamicii(ce vroia sa-si armonizeze parul), :"dup-dup-dup-dup!" in colt, la prizaaa, trage de fir, stecherul iese, salveaza din balba prezentatoarea, dar tensiunea se transfera de la Tv. in sufragerie, aducand cu ea, tacere magnetizanta; acum, Criza-i totala!... Balaia mamica si Nanuta, cu efort Herculean ridica priviri spre coltul cel mai intunecat...
Armonica simte "Criza", indreapta priviri jucause(!) spre "Coltul Negru", unde isi zareste tatal-brunet, parca mai brunet, ce se ridica-ncet, dar se ridica-ncontinuuu si... mai inalt ca niciodata!
In tic-tacul pendulei, Armonica isi numara clipele, cutand asemeni unui prim-ministru... *salvarea!*...
Brusc, isi salta nasucu-i umed, se-mpieptoseaza fluturand mana-n rostire solemna: "L a r e v e d e r e !", pivoteaza scurt si "dup-dup-dup-dup!", se-arunca-n bratele Nanutei, concluzionandu-i: "Acum... maaaa bate!"Tatal se-ndreapta spre fotoliul Nanutei, Armonica intoarce capul in mod curajos privindu-i apropierea si-si aminteste *formula magica* rostita de mamica lui cand ii superviza stilul de a conduce "Mazda": "Daneee!"... rosteste observandu-l si vazand o anumita poticnire-n mers, continua cu optimism: "Bai Daneee, vezi ce faci!"... dar taticu nu se opreste, Armonica arunca o privire spre mamica, insa nu-i poate agață privirea, are fata cuprinsa intre palme si pare ca plange... disperat urca priviri spre ochii Nanutei, ce cu o mana il protejeaza strans, iar cu cealalta isi acopera la fel de strans, gura, cu fata rosie si ochii plini de lacrimi stralucitoare; totu-i pierdut, mai ales ca Nanuta il tradeaza bratelor tatalui ridicandu-se si disparand vijelios, bulucindu-se impreuna cu mamica lui, calda si buna si... protectoare si i u b i t o a r e ... dupa usa, apoi alte usi... incat nu le mai poate auzi *hohotele*...
Tatal il ridica usor deasupra capului(ca doar era cu burticica plina, nu?), il priveste o clipa cu ochi... de parca ar rade, il coboara si se apropie cu el in brate, de priza ce trebuia mascata de raftul cartilor scoase azi la aerisit, introduce stecherul la loc, apoi se-aseaza pe fotoliul Nanutei, il pune pe genunchi, fata in fata, tinandul cu palmele a spatar, ii explica ca a fost prevazator si are protectie pentru intreruperi de curent si... tot ce a muncit de atata timp s-ar fi sters... Armonica ii taie avantul inganand intrebator: "Prevazator?..."; "Da, asa cum mama imi spune cand intram pe serpentine "Vezi cum mergi!...", iar eu trebuie sa am grija, sa nu se intample ceva rau, sa fiu *prevazator*, asa si tu ca sa nu ti se intample ceva rau, trebuie sa gandesti inainte de a face ceva, daca este bine sau este rau, iar daca nu stii, nu faci pana nu intrebi; Armonica, ne-ncrezator il intreaba: "Am facut ceva rau... ca nu ma doare nimic?!
Tatal ii explica ca aparatele electrice pot face rau dar se pot si strica... ca sa le repari folosesti banii pentru benzina, ei vor merge cu trenul la Bucuresti ca sa munceasca, ca vor pleca mai devreme si vor ajunge mai tarziu acasa, la el..."; "Nu mai plecati, ramaneti sa munciti aici!" Dar tatal il opreste din aprinderea lui, explicandu-i ce-nseamna servici, naveta... bani; cand Nanuta intra si spune dictatorial: "Ora de somn deja a inceput!"
Cu ochi paclasiti, peste umarul tati, isi zareste mama zambitoare ca deobicei, cu bratele-ntinse; se lasa cuprins in timp ce-o aude rostind: "Bai Daneee, vezi ce faci!", apoi o zbugheste razand inalt... in urma aude pe Nanuta si tata_Dan, razand si indemnandu-i si lui un zambet fericit.
In patucul lui, lipit de patul cel mare, Armonica recita acompaniat de mamica ce canta in falset, dar cu o voce soptita, plina de inflexiuni pe care numai el stie a le trai, "Somnoroase pasarele", dar el, cu un timp inainte, ca pentru a o ajuta sa-si aminteasca versurile, plecand in societatea viselor cu "Totu-i vis si...*ARMONICA!*..."
Balaia mamica, iese in holul mic, isi ia camasa pentru somnul de dupa pranz, intra, Armonica suspina din tot sufletul, iar mama ii inchina somnul zicadu-si:"De, vise de copil!", apoi se-ntinde la marginea patului si-adoarme zambind in vise, cu palma pe manuta lui, ca ocrotire pentru lumina sufletului ei, a familiei; il zareste peste ani... crescut armonios, intru armonie...
La trezire, mamica simte o necunoscuta senzatie de presare si... zareste cap'sorul Vladutului ei, lipit de sanu-i stang; ii trece mana prin par, usor... de parca ar dori sa opreasca acest *Timp*, dar... "La program!"
Ii aduna dulcea greutate la piept si din doua miscari de solduri luneca din pat in timp ce Armonica, razand inalt, ii spune: "Sunt treaz de mult, dar am vrut sa vad cum te trezesti si... ce elegant bate inima ta!.... Balaia il saruta in pripa, aplicandu-i usor doua palmute la fundulet, parca vrand sa mascheze roua-i din ochi, spunandu-i: "La baica, apoi sa vedem ce ne-a preparat Nanuta, dupa care... *La Drum!*"
In timp ce-si sfarsea sarguincios clatita, privind spre ravnitul colt cu Laptop, Armonica isi intreaba tatal: "Bai Dane(lingand o imaginara dulceata de pe aratator), eu cand mai am loc pentru animate?" Tacerea prevestitoare de furtuna, e sparta de explozia in bucatarie a une-i farfurioare, moment de care Armonica profita cotind-o dojenitor catre Nanuta: "Si te-am rugat ca sa fii atenta!..." Balaia, cu ras inalt, isi rapeste odorul de corectia tati, spunandu-i in timp ce-l imbraca: "Mergem sa cuceresti *inaltul*,da!?" Armonica intreaba privind mandru spre cauciucul cizmulitelor: "urc de la inceput?" Dar mama-i explica ca vor merge a plimbare pana unde a urcat pana-n pranz, iar de-colo va continua, asa cum va fi de fiecare data cand isi va alege "un Inalt" pe care sa-l cucereasca!...
Armonica isi chiuie victoria, o caprioara cu ieduta ei se opresc tresarind, soarele-i mai zambeste c-o raza cazand in spatele altor Inalturi, asternand o brusca-nserare; o pala de vant, impinge crengi spre tainica soptire, infiorand natura si spirit in eterna lor simbioza, in timp ce din varful pante-i invecinate, capriora privind mandra la ieduta ei ce sarea de colo-colo bucuroasa ca ii reusise *urcarea*, descopera perechea mama-fiu si tresar la unison, gata a fuga, auzind vocea purtatata de vant, a mamei: "Vladut, sa mergem, se face intuneric si... parca mi-i teama!" Fiul ii prinde mana lipindu-se de piciarele ei, le cuprinde in strangere ocrotitoare, spunand impieptosat: "Nu trebuie ca sa-ti mai fie teama... *esti cu mine!*..."
Ieduta(o idila... o alta poveste... poate!), cu ochii atintiti spre puiul de om ce-si luase mamica de mana, alegand cele mai sigure locuri pentru pasul lor geaman catre caminul lor, se lipeste asemeni lui, ocrotitoare, de mamica ei, parca spunand: "Esti cu mine!"