FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Povestea Capitalismului de Cumetrie

Trimis: 14/12/2012 15:21

Povestea Capitalismului de Cumetrie

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti si bine-ar fi de n-ar mai fi:
In padurea din Est, era o fabrica de bomboane numita "Cwis Saps" care era condusa de batranul leu Bombone si de berbecutzul Ipsten. Bomboanele erau delicioase, muncitorii fericiti, iar treaba mergea "ca pe roate", datorita intelepciunii si cinstei leului Bombone.
Dar iata ca intr-o zi, fu "unsa" ca inginer, capra neagra Uditza. Ea era maritata cu un bou orb numit Pirian, pe care-l insela pe toate potecile de munte, dar el nu putea s-o bata pentru ca-capra neagra e monument al naturii si e ocrotita de lege. De cum a venit, capra Uditza a si pus ochii pe berbecutzul Ipsten care era tare oachesh. Acuma... fie vorba-ntre noi, capra asta nu prea era sexoasa, dar vorba proverbului: "Fie capra cat de raioasa, tot cu coada ridicata umbla". Si uite-asa s-a imbarligat cu berbecutzul Ipsten.
O intreba bietul bou Pirian: -De ce-ai venit tarziu acasa, unde-ai umblat toata ziua, de ce lipsesti weekend-urile ? Raspunsul era mereu acelasi: - Fac cariera. Adevarul defapt nu era departe, ea chiar facea cariera... pe sub coada, dar eficient, pentru ca mereu era avansata in ierarhie. Practic facea ce dorea pentru ca boul Pirian era inchis sus, intrun turn, de unde oricum nu putea sa coboare penca' era orb.
Intr-o zi capra Uditza a fatat un miel. Nu va puteti inchipui ce s-a mai bucurat bietul bou ca a transformat tata. Totusi (orb fiind) a simtit ca are parul cam carliontzat pentru un viztel, insa s-a linistit cand i-a spus capra ca-i de la shampon. Totusi (orb fiind) a intrebat de ce face meeehehe vitzelu', insa s-a linistit cand i-a spus capra ca abia la pubertate (cand i se va schimba vocea) o sa faca muuuu !
Si uite-asa boul Pirian statea toata ziulica acasa cu "copilu'" iar capra Uditza facea "cariera" cu berbecutzul ei. Se plimba-n paduri vecine, salariul ii crestea intr-un an cat Fat Elegant in 7 ani, ... adica trai boieresc.
Eeeee !!!... dar iata ca intr-o zi batranul leu Bombone se retrase la pensie (intr-o padure din vest) si lua cu el si pe berbecutzul Ipsten. Suparata a mai fost caprita noastra, ca nu mai avea cu cine sa-si faca "hachitzele" asa ca s-a "apucat" ba de magarul imbujorat Oncescu de la tehnic, ba de iepurasul Istodor de la informatii, ba de strutzul iubaretz Ungheru de la productie. Toate astea pana in ziua cand a venit la conducere vulturul plesuv Taman, calare pe un cal alb marca Volvo , tocmai din padurea Helvetica.
De cum l-a vazut caprita Uditza, i s-au "aprins copitele" si facu tot ce-i sta in putinta sa-i intre in gratzi. S-a dus la sala sa faca fitness, s-a dus la aerobic, s-a dus la kangoo-jumps, pentru ca aflase ea ca vulturul Taman, are o afinitate pentru animalele aschilambice. Pana la urma a slabit atat cat sa incapa sub biroul lui, ca sa-i faca o dovada de "profesionalism". De atunci vulturul Taman o lua cu el ba la team-building, ba la training, ba la meeting, prin padurile de vest. De unde era sa stie bietul bou orb Pirian, ca ea se duce direct la "jam-session" cu "flautul fermecat" sau de unde sa stie ca in weekend fabricile sunt inchise atat in est cat si in vest. Erau inchise fabricile din vest dar hotel-restaurantele din est nu erau inchise, asa ca vulturul o lua cu el pe capritza sa-i faca... "all-inclusive".
Incet, incet, vulturul nostru a ajuns conducator onorific, iar capritza noastra jupaneasa in buna regula. S-a asociat cu vacutza Topescu (de la cadre), cu purceaua Tomsha si strutul iubaretz Ungheru (de la productie),cu magarul inbujorat Oncescu (de la tehnic) si au facut din fabrica de bomboane, propria lor afacere.
Nimeni nu se angaja fara sa "cotizeze" la noua conducere, nimeni nu ridica ochii din pamant, pentru ca imediat era invatat sa "zboare". Se mai angaja si fara "cotizatie", dar atunci erau: nasu, varu, finu, cumnatu, vecina (nevasta de politist) sau baieti tineri care aveau pregatirea de: draguuuutz, dragalaaaaash, mmmmm !!!...seeexy. Capritza noastra era din ce in ce mai "infometata", asa ca s-a apucat sa manance si mancarea din sufertasul subalternilor. Ce ai acolo ? ...(intreba ea), vreau si eu !
Nu trecu mult si intre cei de mai sus a aparut... competitia. Fiecare cauta sa aduca cat mai multe: neamuri, prieteni, vecini, amanti, rubedenii de functionari publici si nu in ultimul rand "cotizantii" (care bine fac buzunarului).
Intr-o zi se facu un mare concurs pentru functia de director la atelierul de "dropsuri colorate". Multe vietuitoare din padure si-au depus CV-ul, care de care cu scoala mai inalta si cu experienta mai multa. Comisia formata din: capra Uditza, vacutza Topescu si purceaua Tomsha, au studiat cu atentie (a se citi plictiseala) toate CV-urile.
-Am ales pentru interviu (zice capra), un numar de 4 ...aaaaa!nu, 3 ...aaaa!nu, 2 ...aaaa!nu, un CV ca sa concureze cu el insusi pentru acest post. Va concura cu el insusi purcelul Ghitza (nimeni altul decat odrasla purcelei Tomsha). Desteeeept foc ! Cu o vasta experienta (6 luni) la un colos bancar (cu 5 angajati), a castigat detasat competitia cu el insusi.
Si uite asa, a castigat capra neagra, Premiul Nobel pentru inventia "Capitalismului de Cumetrie".
Mai departe povestea e neinteresanta si nu mai are haz. Vulturul plesuv Taman beneficiaza in continuare de "all-inclusive", capra neagra Uditza umbla in continuare cu "coada ridicata", vacutza Topescu da in continuare cu "peria", magarul inbujorat Oncescu a ajuns cu angajarile la gradul 18 de rudenie, purceaua Tomsha isi lauda in continuare odrasla, strutul iubaretz Ungheru "imparte" totul cu capritza, iar boul orb Pirian asteapta in continuare ca mielul sa devina vitzel.
Stiu !... o sa ma intrebati ce s-a intamplat cu restul animalelor din padure ? Ei bine !... unele au emigrat in paduri mai "luminoase", iar altele traiesc fericite aici cu ce le ofera padurea lor (mure, afine, zmeura, alune, ghebe si alte bunatati).

Iar eu... eu am incalecat pe-o capsuna si v-am spus ca ...asta nu-i minciuna. Si-am incalecat pe-o sa si ... viza de America.

Nota autorului : Orice asemanare a personajelor din aceasta poveste cu persoane din viata reala este pur intamplatoare.