|
blade.1948
Bine ai venit!
| Data inscrierii: 25/Mar/2012 |
| Mesaje: 4 |
|
|
|
Un pas şi încă unul
Un pas şi încă unul, abisul se apropie necruţător de trupul lui tremurînd, moartea e aproximativ şi simte cu toate fibrele corpului său acea rece spaimă a coşmarurilor teribile ce îl chinuiau de ceva vreme. Vîntul adia uşor învăluindu-i pînă şi picioarele-ngheţate de frigul năprasnic al iernii şi îl împingea cu tandreţe spre golul prăpastiei. Paşii se dădeau cu greu înfăptuiţi şi picioarele tremurînde parcă nu mai doreau să-i dea ascultare, poate totuşi nu era calea de ieşire ce avea să-i redea liniştea sufletească?Cine ştie?Dar bruma de hotărîre ce se încăpăţîna să persiste îl împingea înainte. Un pas şi încă unul... Cît de repede ajunsese aici şi cît de greu îi vine acum să îndeplinească saltul în gol, mii de îndoieli îi încolţeau în minte şi îl făceau gata, gata să dea înapoi, dar amintindu-şi ce are de înfruntat zi cu zi, făcea iarăşi un pas înainte. Un pas şi încă unul... Gîndurile îi scurtcircuitau creierul- scurt, dar dureros şi nu-l lăsau în pace nici măcar o fracţiune de secundă ducîndu-l dintr-un capăt de univers în altul cu viteze necunoscute ştiinţei încă. Un pas şi încă unul... Începu a ninge rar, dar măşcat şi terenul se acoperi curînd cu un înveliș subţire de zăpadă, cît vedeai cu ochii se întindea o pătură albă şi doar abisul rămăsese negru, iar răsuflarea-i grea îl îngrozea pe om. Moartea gemea bucuroasă la o aruncătură de băţ aşteptînd jertfa, ce culmea, se îndrepta spre ea de bună voie, mînată de disperarea ce pătrunse în viaţa ei pe neobservate, ca un cercetaş militar în misiune. Un pas şi încă unul... Ninsoarea deveni curînd o cortină ce ascundea de ochii lumei tragedia ce se desfăşura încet, chinuitor şi ireversibil. În ochii lui chinuiţi se născu o lacrimă ce se scurse pe obraz şi apoi căzu pătînd zăpada proaspătă. Doamne! De cîte ori a confecționat ceea ce nu ar fi trebuit şi astăzi posibil din nou o greşeală va face. Viaţa îi părea acum un accesoriu fără de folos şi dureros chiar, care îl îngreuna în zborul lui spre stele.Născut liber, toate obligaţiile vieţii l-au tras în jos şi legăturile lui cu ceilalţi semeni deveniseră o rană deschisă ce durea din ce în ce mai tare. Nu mai răbda toată cloaca de suferinţe şi hotărî să-şi redea libertatea pierdută printr-un salt în gol, dar uitase că conform credinţelor şi pe parte de dincolo sunt reguli şi obligaţii. Un pas şi încă unul... Problema e că nimeni nu-ţi poate spune ce te aşteaptă dincolo- rai, iad sau pur şi necomplicat nimic, vid, ar fi un motiv bun pentru a renunţa, dar nu acum, poate să fi fost mai înainte, poate... Ce întorsătură i-au lucrurile tocmai atunci cînd ţi-e viaţa mai dragă, parcă ieri era fericit de ceea ce avea, dar na fost să fie, s-au transformat lucrurile în cel mai straşnic chin ce poate să ţi-l aducă viaţa. Şi poate nu e cel mai straşnic? Depinde oare de cît poţi căra în spate? Sînt unii ce trag şi mai şi, fără să clipească, dar nu el, nu mai poate, a slăbit de toate ce îl încolţeau excluzând de răgaz. Un pas şi încă unul... Se zice că sinuciderea e o slăbiciune, o evitare a dificultăților vieţii, dar experimentează şi-o fă, încearcă să părăseşti această lume frîngîndu-ţi instinctul de autoconservare prin metoda samurailor: harakiri şi apoi vei comenta, e o slăbiciune sau nu. În unele cazuri este întradevăr o prostie, dar în altele e unica ieşire onorabilă ce se cere de la sine atunci cînd onoarea e pusă la cîntar. Această luptă cu sine înseşi se înfierbînta odată cu aproprierea de marginea abisului şi cu părere e rău nu lua o întorsătură cu final fericit pe care îl aşteptăm cu toţii, ci se îndrepta spre finalul tragediei. Părea că merge de o veşnicie deşi acele ceasornicului arătau că e acolo de doar două minute şi măcar soarele nu ieşea din negura de nouri pentru a lumina scena sumbră a vieţii acestui om. Un pas şi încă unul... Iată şi marginea, picioarele se opriră la margine, iar degetele ieşeau cu cîţiva centimetri afară, privi înapoi, întoarse capul şi sări. Urmă un zbor în gol urmărit de un răcnet neomenesc de spaimă şi... Se destepta din somn tremurînd şi ud de sudoare. Mamă, ce coşmar!
|
