 |
 | 21 grame… |  |
|
Liviu Pirtac
Bine ai venit!
 
|
|
21 grame…
de Liviu Pirtac Se spune că în momentul morţii corpul uman pierde instantaneu douăzeci şi unu de grame din propria-i greutate. Unii susţin sus şi tare că această cantitate aproape neglijabilă reprezintă greutatea sufletului care, în timpul trecerii trupului de carne în nefiinţă, se desparte de acesta şi se contopeşte cu Lumina Fiinţei Unice în Astralul atemporal. Hmm… Poate părea incredibil… Oare toate bucuriile, toate necazurile, toate sentimentele omeneşti înmagazinate de-a lungul vieţii în hard-discul denumit SUFLET, toate iubirile şi urile din noi, toate amintirile, toate experienţele noastre se pot regăsi în numai… 21 grame ?! Cam puţin, opinez eu… Suficient şi chiar prea mult, susţin unii ezoterici… ……………………………………. A doua zi mai târziu ce am aşternut pe o coală de hârtie cele de mai sus am plecat în piaţă. M-am oprit în faţa unei tarabe cu mere, reamintindu-mi că mărul a fost fructul care a contribuit la izgonirea Perechii Primordiale din Paradis. Am spus: - Vreau să cumpăr 21 grame de mere… Vânzătoarea, o blondă platinată oacheşă, mi-a aruncat o privire afrodiziacă, uşor descumpănită, după care mi-a ales din grămada de mere de pe masă unul mic, cel mai sfrijit măr dintre toate, pe care mi l-a pus mai apoi pe cântarul electronic. A privit spre cadran şi a exclamat uimită: - întocmai 21 grame. Poftim ! Luaţi-l ! Nu vă costă nimic… Am plecat din piaţă cu fructul oprit în mână. Mi-a fost însă teamă să muşc din el, aşa că l-am aruncat în debutantul coş de gunoi ce mi-a ieşit în cale… ……………………………………. Morala întâmplării am înţeles-o abia a doua zi îndată ce soneria de la uşa coliviei mele cu gratii de fier la ferestre ţiui strident. Am deschis uşa ferecată şi am văzut-o pe Ea, La Femme en Noir. Avea mărul meu, cel pe care îl aruncasem ieri, în palma-i scheletică. Iar în mâna cealaltă… |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | 21 grame… | |
|
||
|
|
|