 |
 | dobrogeanu mircea |  |
|
dobrogeanu.mircea
Bine ai venit!
|
|
Cutreierand padurea toata
Simtind mireasma dimprejur Si de copaci inconjurata Tragand in piept aerul pur Esti intr-o lume fermecata Te lasi cuprinsa de magie Te uiti in jos , frunza uscata Din puf ea pare ca sa fie Te lasi pe spate, inchizi ochii Uiti tot, apoi te relaxezi Incepi sa simti pe fata stropii Iar tu continui sa visezi Se-aude muzica-n surdina Abia a inceput sa ploua Dar pe o vreme-asa senina Din cer pare sa curga roua Desi mai tare-ncepe-apoi sa ploua Din starea ta tot nu te scoate Te bucuri de o dispoziție noua In suflet ai serenitate |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
| |
|
dobrogeanu.mircea
Bine ai venit!
|
|
de cate ori nu m-am gandit la ea in cursul tineretii mele
fiind un pusti fara prea mult succes care continua sa spere ca ai s-apuci intr-un final sa-mi luminezi tu calea sa ma ajuti sa infloresc apoi tu sa-mi fii floarea la inceput nu am stiut sa te descriu in nici un chip vroiam sa am o fata langa mine dar fara sa ma schimb abia dupa ce am crescut si-am recunoscut multe femei am hotarat ca trasaturile-mi sa fie in opozitie cu ale ei noi sa ne completam in absolut orice fel si sa formam o singura fiinta tu sa m-ajuti sa fiu tot ce eu pot sa fiu este a mea dorinta tot ce tu ai nevoie eu sunt dispus sa iti ofer atata timp cat e-n puterea mea si eu raman la fel iubirea ce-o am pentru tine iti zic eu limita nu are si va ramane neschimbata pana ce soarele nu va rasare in fiecare dimineata si noaptea stelele nu vor sclipi dar chiar si-atunci nu am sa pot sa incetez a te iubi eu inca te astept si in indiferent ce fata pe care o intalnesc poti sa imi spui pretentios dar caut doar ce imi doresc nu am sa ma cobor mai jos decat ceea ce stiu ca pot avea imi este mult mai bine sa fiu singur pana cand dau de ea |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
dobrogeanu.mircea
Bine ai venit!
|
|
Natura e ceva splendid
De la câmpii până la peşteri Zăpadă sau soare torid E peste tot şi ne uneşte Căci suntem toţi legaţi de ea Şi totuşi noi, prin nepăsare Ne departăm, uitând ceva Toţi aparţinem celui mare Natura-i veşnic în schimbare De ce? n-avem o rezoluţie Are tendinţa de rigoare Ce-i viu, nu stă, vrea evoluţie În loc să ne schimbam cu ea Spiritual evoluând Noi vrem să ramânem aşa De parcă totu-i pe pământ Priveşte în inima ta Şi străduieşte-te să-mparţi Iubirea care zace-n ea Naturii dar şi celorlalţi. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | dobrogeanu mircea | |
|
||
|
|
|