|
Angy Flame
Bine ai venit!

| Data inscrierii: 15/Noi/2011 |
| Mesaje: 11 |
|
|
 |
Cad stele din pamantul oboist.
O banca, frunze cazute si eu. Ma gandesc…Cu capul in palme, stau, am rabdare sa stau. Sa ma gandesc, sa ma gandesc, hai-hui.
Razlete imagini, nori furtunosi oglindindu-se in ape tulburi.
Nu se aude nimic. Nici inima ierbii nu mai bate. Nici umbre de ramuri nu mai trec sarutand incremenirea. Si nici regina noptii nu-si mai canta trezirea.
Of ! Suspina toamna.
Vreme lunga trece…
Cand imi ridic privirea vad langa mine un batran ce nemiscat, sta, rezemat de ultimele framantari de viata, cu o palarie neagra, mare, trasa peste ochi.
-La ce te gandesti ? ma intreaba abia soptit.
-La inexistaenta, raspund la fel de tainic din teama ca nu cumva sa tulbur adancurile ce abia se asezara la masa tacerii.
-Si ce vezi?
-Adevarul…
-Unde pornesti?
-Spre lumina….zic.
Ma mangaie usor cu genele lungi si dese, un fior tarziu.
Cantec soptit, palpairi difuze, alei incrucisate, departarea…si eu. [/b]
|
|
_________________ Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont. Konrad Adenauer
|