FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: O PARTE DIN VIATA AFRICII IN SPANIA

Trimis: 16/11/2011 18:08

Eu nu am fost nciodata in AFRICA. Desii mi-ar face placere, si poate ca in viitor voi ajunge acolo.Nu sta in puterea mea sa pot explica caile tainice ale providentei.Insa eu am simtit si contemplat o parte din pulsul inimii AFRICII aici in SPANIA.Prin intermediul africanilor pe care i-am recunoscut muncind alaturi de ei,cautind sa ma imprietenesc cu ei,iar cu unii am reusit.
Oameni ce cindva au trait in SAHARA au admirat desertul acesta minunat,dar si infricosator si periculos in acelasi timp.
M-au impresionat acesti oameni din MALI,SENEGAL,si alte tari ale continentului african.Am contemplat cu plăcere si extaz-bogatia inimii africane,valoarea ei umana.Minunatiile ce DUMNEZEU le-a asezat in sufletul african.
Nu vreau sa scriu doar despre partea frumoasa a lucrurilor ci as dorii sa surprind si reda ceea ce se cheama realitatea ce are parti luminoase si intunecoase.
As incepe cu un tinar de 32 de ani ce se cheama SULIMAN. El mi-a marturisit ca a trait un timp in SAHARA, si ca l-a fascinat desertul a lucrat un timp acolo.Dar imi spunea ca aceea parte a SAHAREI infricosatoare i-a introdus in el teama de acest imens desert cu adevarat groaznic.
SULIMAN este un tinar inalt puternic cu trasaturi frumoase barbatesti cu o expresie a fetei deschisa prietenoasa,muncind totdeauna cu bucurie dedicindu-se muncii parca pasionat de munca,de faptul ca este util societatii,de bucuria de a cistiga bani.
-Amigo...ma striga voios.
-Como estas?
Zimbind, cu un zimbet cald natural,onest.Dupa ce imi stringe mina isi duce mina sa la piept ca un semn al atasamentului.
Insa ceea ce nu am putut sa inteleg pe deplin despre el si despre noi toti
este aceasta tesatura a fiintei umane.Sintem ca un conglomerat de bine si rau laolalta.
Iar pe de alta parte DUMNEZEU se lupta cu fiecare dintre noi,ca cu acordul nostru sa elimine raul din noi.
Am confecționat l-a cules mandarine in VALENCIA intr-o echipa unde aproximativ toti erau africani.Imi facea mereu placere sa ma straduiesc sa tin ritmul cu ei, ma dureau muschii dar asta imi producea placere;ii priveam si analizam dincolo de aparente si am vazut in ochii si viata lor :
noblete,bunatate adevarata naturala ,caldura sufleteasca, un anumit grad de moralitate, totul in limitele cunostintei lor despre bine si rau.
Cei drept in unii ieseau in evidenta mai tare aceste calitati sau virtuti,in altii mai putin,iar in unii se vedea rautate si egoism.
Priveam si ma minunam, ma intrebam:cum e posibil asa ceva?
Iar pe de alta parte eram impresionat de valoarea umana a acestor culegatori de mandarine.Veniti din AFRICA ,din viata lor ,din ceea ce stiau din CORAN ,din modul cum acceptau sau respingeau viziunea crestinismului despre oameni si viata.Simteam bataile inimii africane,setea lor de viata,durerea lor ca erau departe de familiile lor.Prin ei am știut o parte din populatia AFRICII.
Imi aduc aminte de unul ce se numea MAMADU un barbat cam de 38 de ani
arata inca plin de viata si tinerete,energic,curajos.
Vorbea destul de bine spaniola avea un simt al dreptatii dar si o inclinatie puternica de partinire pentru ai lui.Imi placea statornicia lui in ceea ce priveste religia.Ceea ce scria in CORAN era sacru pentru el,adesea il vedeam cum se retrage intre copaci pentru rugaciune,cu putina apa la el pentru indeplinirea rituoalului.
Admiram si admir acesti oameni ai rugaciuni in momentul ramadanului,munceau din greu fara sa manince ceva sau sa bea apa doar dupa apusul soarelui mincau si beau.Puterea lor de a muncii venea de la DUMNEZEU asa cum ei insasi spuneau.
Acolo intre ei muncind zi de zi cu ei incercind cu unele esecuri sa-l las pe
DUMNEZEU sa reflecte prin mine bunatatea sa, in momentele cind reuseam sa ma pun la dispozitia sa.Simteam o reala fericire,defapt cred ca al sluji pe DUMNEZEU si pe oameni inseamna a gasii adevarata fericire a vietii.
Este o reala fericire sa ai inima umpluta de DUHUL SFINT si sa te apropii de oameni,sa-i iubesti cu adevarat,sa-ti pui intrebarea:
-Merita acesti oameni din africa sa fie iubiti?
Raspunsul il gasim la GOLGOTA este atit de frumos definit acolo.
Am admirat bucuria lor in munca,se bucurau de banii cistigati,apoi dorinta lor de afi liberi si independenti material,isi puteau ajuta familiile ramase in AFRICA,sentimentul acesta de a fi folositori in SPANIA si dincolo in AFRICA
Aceasta realizare ii entuziasma,ii facea uneori sa inceapa sa se mindreasca.
Imi aduc aminte de o dimineata rece de iarna. Bineinteles ca iarna valenciana e diferita de cea romaneasca.Am ajuns la cimp si nu puteam intra de clipă sa culegem portocale,pentru ca copacii erau umezi trebuia sa asteptam ca razele soarelui sa usuce frunzisul si fructele din arbori.Au facut un foc din lemne de portocali uscati.Neam apropiat toti de foc sa ne incalzim negrii si albi cu aceeasi nevoie de caldura si usor ,usor au inceput sa povesteasca despre viata lor de acolo din AFRICA unii dintre ei se laudau ca in tara lor pot avea mai multe sotii,in mod legal conform coranului.altcineva ce era din EUROPA i-a contrazis si au inceput controversa,unii dintre africani rideau altii isi aduceau cu elocventa argumentele lor din CORAN,si erau atit de siguri ca ei au dreptate,iar pe noi europenii ne priveau parca ca pe niste nestiutori in acest domeniu,lumina focului le scotea si mai bine in relief trasaturile pur africane,ochii parca le scinteiau mai viu.Ii priveam si parca vedeam scrisa pe fetele lor istoria AFRICII si impactul ei asupra lumii triburile acelea africane apoi infioratorul negot cu sclavii,erau luati si pusi in acele infernale corabii si dusi in AMERICA DE NORD,apoi eliberarea lor din sclavie, singele ce a curs ,ABRAHAM LINCON marele presedinte eliberator ce a platit cu viata.....

Trimis: 19/11/2011 15:22

Draga Eugen am citit ce ai scris de cateva ori. Sper sa nu ma intelegi gresit dar din ceea ce ai scris nu prea reiese mare lucru din punct de vedere literar. Nu are o continuitate, pur si modest povestesti in linii mari viata ta din Spania la cules de mandarine si africanii pe care i-ai descris. Reiese admiratia ta fata de ei, de devotamentul lor fata de Dumnezeu.. dar atat. Doar atat ai vrut sa scrii? Doar la atata se reduce talentul tau de scriitor? Nu te cunosc si nu stiu daca visul tau e de a fi un scriitor sau nu dar din ce ai scris aici nu reiese asta. Daca intentia ta e sa devii scriitor ai face bine sa continuii cu scrisul. In fiecare zi trebuie sa faci ceva pentru asta. Nu trebuie sa treaca o singura zi in care tu sa nu scrii chiar si cateva fraze. Astept sa mai postezi scrieri de-ale tale. Spor la scris!