FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Vali.Mocanu

Trimis: 06/11/2011 12:09

Curg lacrimi pe chipul său veşnic îndurerat,
Emfatic surâs al dorului necontenit glas tremurat.
Şiroaie plăpânde suspină într-amarului necugetat,
Efemeri ţi-s ochii, privind ambiguu şi-ngândurat.

Tainic gând petrecut sub diferite chipuri pretinse,
Sunet fad si stingher cutreierând sentimentele-mi nestinse,
Privire melancolică scufundată-n valuri demult uitate,
M-aţi uitat în negura timpului secat de-atâtea vise furate.

Mă legăn într-o efuziune în final regăsită,
Îmbrăţişat de-a ta candoare de moarte părăsită,
Pueril mi-e caracterul, lacrima îmi e părtaşă,
Ascunsă ţi-e feeria chipului de-o iubire gingaşă.

Aştept orice fel de îndrumare sau critică.

Trimis: 21/11/2011 01:12

Mi-e dor..
Dorul intr-o prapastie infinita,
Inecat intr-a mea lacrima ratacita,
Pierdut, suspinand dupa-al tau cer inflacarat,
De-o simpla privire , ma sting neincetat.
Zbor lin imbatat de-al tau parfum
Sunt ametit, laic in acest nemarginit drum,
Admirandu-ti faptura gingas surazand,
Ce danseaza pe-a mea carare,disparand in profund.
O umbra, un solitar zambet ,
Privesti dezmierdandu-mi zorii,
Tu raza cereasca adormi in al meu suflet,
Ca un junghi placut, stapan peste regret.

Trimis: 25/11/2011 21:41

Tremur,
întru totu-n mine părăsit,
Mă străbate-un fior rătăcit,
Surâd, îmbrăţişând minciuna,
Pier…
Sens trecător al acestei lumi pierdute,
îmi arată întunericul închisorii sufletului,
Lacrimi îngheţaţe străbat acest ţinut,
Am dat uitare timpului
Şi-am îngropat cuvântu-n mine,
Sperând in nimic… Ce gând placid!
Ţi-am făurit castele din iluziile
Ce în zadar le-am construit,
ţi-am împrumutat al meu dor,
Prefăcându-l in firimituri,
Transformate-n cenuşă.
Mi-am aşezat trupul într-acest colb,
Doare în orice zare privesc,
Am decăzut negându-mi inepţiile
Şi-am uitat să mai zâmbesc…
Şi-am uitat…
Şi-am uitat!

Trimis: 06/12/2011 01:30

Reflexie falsa, rămâi alături mine,
Când toţi ceilalţi se sting…
Vrăjmaş mi-e cosmosul,
M-aruncă-n aceste umbre,
ce mă supun iluziilor.
Dar tu, rămai cu mine.
“Nu te recunosc privindu-te-n oglindă,
Esti gol, dezbrăcat de-orice rază de lumină,
Ochii de-o infantilitate nemăsurată,
Ţi-ai prigonit fiinţa,
trăind in minciună.
Mi-eşti drag,dar,
privind doar in greşeală,
Te-afunzi în negura reflecţiei…
Dar eu…Rămân cu tine…”

Trimis: 18/12/2011 10:29

Vali.Mocanu a scris:

Curg lacrimi pe chipul său veşnic îndurerat,
Emfatic surâs al dorului necontenit glas tremurat.
Şiroaie plăpânde suspină într-amarului necugetat,
Efemeri ţi-s ochii, privind ambiguu şi-ngândurat.

Tainic gând petrecut sub diferite chipuri pretinse,
Sunet fad si stingher cutreierând sentimentele-mi nestinse,
Privire melancolică scufundată-n valuri demult uitate,
M-aţi uitat în negura timpului secat de-atâtea vise furate.

Mă legăn într-o efuziune în final regăsită,
Îmbrăţişat de-a ta candoare de moarte părăsită,
Pueril mi-e caracterul, lacrima îmi e părtaşă,
Ascunsă ţi-e feeria chipului de-o iubire gingaşă.

Aştept orice fel de îndrumare sau critică.

Mă legăn într-o efuziune în final regăsită,...
Emfatic surâs al dorului necontenit glas tremurat.

versuri fortate

nu respecti masura, ritm, rima
mai incearca
daca vrei parerile altora, cred ca trebuie sa te implici si tu
daca toti postam, fara sa comentam, totul e mort, dupa cum vezi
o zi buna!

Trimis: 18/12/2011 10:38

Vali.Mocanu a scris:

Mi-e dor..
Dorul intr-o prapastie infinita,
Inecat intr-a mea lacrima ratacita,
Pierdut, suspinand dupa-al tau cer inflacarat,
De-o simpla privire , ma sting neincetat.
Zbor lin imbatat de-al tau parfum
Sunt ametit, laic in acest nemarginit drum,
Admirandu-ti faptura gingas surazand,
Ce danseaza pe-a mea carare,disparand in profund.
O umbra, un singur zambet ,
Privesti dezmierdandu-mi zorii,
Tu raza cereasca adormi in al meu suflet,
Ca un junghi placut, stapan peste regret.

ai tendinta sa exagerezi cu superlativul absolut, cu epitetele şi hiperbolele (prapastie infinita, cer înflăcărat)

excesul de pronume dăunează grav poeziei!
la tine pradomină pronumele posesiv
agasează
a mea lacrima, al tau cer, al tau parfum, a mea cărare, al meu suflet)

Trimis: 20/01/2012 00:09

Intr-adevar, mi s-a atras atentia asupra versurilor mele fortate, pronumelor posesive des utilizate si ,desigur, acestui stil grandilocvent , insa am vrut sa vad daca e o greseala atat de usor de observabila. In ultimul timp, dupa ce am fost sfatuit de profesori, am incercat sa compun poezii cu vers alb. Multumesc mult pentru sfaturi! Voi comenta si eu la randul meu.

Trimis: 11/02/2013 01:09

Bun venit!

Sunt de acord cu Clau, rimele sunt fortate. Probabil ca ti se potriveste mai bine poezia cu vers alb, categoric talentul este acolo.

Dar unde ai disparut maestre? Rapid ai venit, repede ai plecat.

Pentru cand te reintorci, sfat: nu mai posta cate 5 poezii deodata, pentru ca risti sa nu apuce sa fie citite si ar fi pacat siiiii.... sa mai treci si pe la alti useri, sa le mai dai un sfat, sa te mai inspiri... Nu are ce sa strice.

Spor la treaba!