|
Glimpse
Bine ai venit!
| Data inscrierii: 19/Oct/2011 |
| Mesaje: 4 |
| Localitate: Targu Jiu |
|
|
De fiecare data cand ma apropii periculos de mult de marginile unei prapastii abrupte, incepand sa resimt dureros indiferent ce pas, de fiecare data gasesc in mine o tărie vie, atat de intensa, incat ma trezesc crezandu-ma cel mai mare optimist. Fara sa-mi dau seama ca, de fapt, acesta e doar modul meu personal de a face fata disperarii- sa imbratisez orice farama de speranta inainte de a ma arunca, de buna voie, in necunoscut.
|
|
_________________
Iar păsările albe care zburau pe mare între umbrele noastre şi zei îmi amintesc că ăsta sunt şi nu altul, aceştia suntem şi nu alţii.
|
