|
Anuca
Bine ai venit!
| Data inscrierii: 28/Iul/2011 |
| Mesaje: 6 |
|
|
|
Era o toamna ca acelea cand frigul si umezeala moldovei ma cu prindea pana in maduva oaselor. Cu miros de fum si mucegai de la corturile de strujeni. Cu ceata groasa si suflet cald. O toamna din acelea cum multe au fost si au disparut de parca le-am visat doar.
O toamna strasnica si abundenta, un izvor de bucurie, vise, economii si dragosti inghesuite printr-o capita de fan umeda. Vantul adia usor pe la 6 dimineata, o pacla s-a lasat parca din senin ca o durere reumatica peste oasele unui batran. Imi amintesc ca ma uitam atunci afara si spuneam ca asta e, o toamna din tot sufletul. Ceata nu putea nici pe departe sa opreasca forfota diminetii. Carutele si tractoarele treceau cand la deal cand la vale... oamenii salutau si faceau cate o gluma, o atmosfera pe care noi o vedeam ca pe un paradis. Un mic dejun cu muraturi si oua mari, laptele proaspat nefiert si painea abia venita de la brutarie...o nebunie de viata traiam si nici nu imi dadeam seama. Ma uitam la merele ce atarnau gata sa cada la cel mai mic soc si era printre putinele perioade din viata mea cand eram satul de mere.
Coborand agale din grajdi alimentand pacla cu un abur gros scos din nari vaca se pregateste poate chiar de ultimele zile de pasunat din acel an. Bogat an a fost acela si strasnic a mai pascut vaca caci a avut de unde si iarna asta mancare multa o asteapta cuminte in pod si in cosar. Un muget ascutit se aude in urma ei afundat in intunericul grajdiului, vitelul isi lua ramas bun. Mugea as subtire si cu foc de ma durea sufletul sa nu ma duc la el sa ii mai alin durerea. Ascuns printre asternutul de paie rasare un ochi si un geamat in grajdiul intunecat, simt o dragoste blanda in ochii lui si ma apropii sa il mangai. De plăcere sau poate chiar de spaima se ridica stangaci in picioare. Il magai sub barbie si parca ii mai trece, e, cum a lasat Dumnezeu dorul, acest sentimen de apatenenta, si animalelor ca si la oameni...
Ma scoate din grajdi un strigat: "Haida mai!". Ma conformez...Intru in casa, imi iau haine groase pe mine, bocanci zdraveni in picioare si ies din nou in pacla groasa ce dainuia peste toata ograda. Deschid poarta mare pentru caruta. Metalul greu scartie din toate incheieturile si se lasa urnit cu greu. Urc in caruta si ma asez pe banca rece si umeda acoperita cu un pled. Calul paseste cu grija fiindca vede foarte putin in fata sau poate e doar adormit.
Caruta merge scartiind incet la vale, oamenii saluta, iar noi ne afundam in pacla deasa a strasnicei toamne.
|
|
|
