 |
 | Je |  |
|
Je
Bine ai venit!
|
|
Iubire neimpartasita
Nutresc in al meu suflet, iubirea multor pasiuni Fara sa scot o vorba, la ai mei, cei dragi din jur. In mintea mea boema, creez o multitudine de lumi - Heiii, sunt doar un suflet cald, ce vrea sa para dur!!! Nu ma judeca pripit, dupa gesturi, vorbe-n vant , Priveste adanc si cu rabdare, dincolo de ochii mei Si-ai sa gasesti caldura care, ar topi absolut orice cuvant Inabusind cu mare ardoare si mireasma florilor de tei. In vene-mi se aud suroaie de trairi intense, patimase, Din inima rasuna un ritm blajin ce-anunta armonia. Pe chipul aspru ce il port, nu poti zarii reflexii dragalase Doar cu dibacie poti afla, de unde-mi iau iubirea. Si chiar zambandu-ti, as putea sa sufar in tacere, Cu vorbe dure s-ar putea sa te ranesc adanc. Dincolo de aparente, te tratez cu multa mangaiere Ce-o port mereu la mine, ascunsa intr-un gand. Doar asculta, dincolo de ratiune se ascunde adevarul, Din instinct puteai a sti amorul ce-l traiesc De ani si ani, strivesc dorinta de a trece “podul”, Martusisindu-ti tie iubirea ce-o nutresc. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
| Je | |
|
Je
Bine ai venit!
|
|
Amintiri milenare
In taramul mintii mele, zbor spre vastul univers Ma opresc pe o planeta si incep s-o recreez. Desenez modele multiple mangaiate de un vers, In pleiadele soleno ma asez sa meditez. Este liniste, plutesc intr-un ritm selenar Spre-nceputuri, cand visul era un poem minunat Si gustam din fructul amar, de dragul cunoasterii Fara teama de a fi renegat. De atunci s-au stins mii si mii de astre, creeate de noi Eram zeii ce construiau imperii in vaste constelatii, Sunt vremuri milenare de cand am cazut in noroi. Acum privim instinctual spre cer, saracii zei uitati! Visand mereu, am atins apogeul creatiei noastre Plictisiti, am ales uitarea, hotarand sa fim renegati Tinem vie speranta , sadind samanta lumii terestre De aici sa renastem in zeii luminati !!! |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | Je | |
|
||
|
|
|