|
ClaudiuMe
Bine ai venit!

| Data inscrierii: 28/Apr/2011 |
| Mesaje: 1 |
|
|
 |
Error: Unknown
Un luntraş, vâslind agale pe un fluviu numit viață,
Tulburând tăcerea moartă cu mişcări fermecatoare,
Se gaseşte dintr-odată agațat de-un fir de ață,
Temător să facă față, când se varsă fluviu-n mare.
Se stârnise o furtună cu lacrimi picurătoare,
Sau cu stropi de sânge rece ce-l ating uşor pe frunte.
Îi e teamă să asculte zgomote fulgerătoare,
Și se ghemui, săracul, în genunchi, uitând de luntre.
Se gândi să-şi facă aripi şi să zboare pân’ la soare,
În mişcarea ascendentă, depăşind şi negrii nori,
Dar din vâsle nu faci aripi, poate doar nişte cordare,
Visător, o lună, două, scapi de ploi, dai de ninsori.
Neatent, în goana sa spre albastrul de eter,
Realizând că a ajuns pe-un tărâm hiperborean,
Pierde brusc controlul bărcii, ce în zborul efemer
Năruită, cade-n mare, acum devenit-ocean.
|