FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Conjugala

Trimis: 14/08/2010 02:05

Ha ha ha!!!
Doamne cu ce pofta mai râdeam.Era hilar.Aveam amintiri ce parcă se întâmplaseră cu 10-15 minute în urmă.f*ck!Chiar atunci se întâmplaseră.Bănuiesc că mă obişnuisem cu ideea deja, iar ea...ea era resemnată de mult.
Avuseserăm o ceartă de-aia surdă că ploaia de mai, în care niciunul din noi nu ştia ce strica celălalt.Important era să strigăm.Porcării.Ei şi ce dacă mă culcasem cu una din prietenele ei cele mai bune???Nu e de parcă o luasem de nevastă.Aveam deja una, pe ea.Nerecunoscătoare.Are idee cât m-a costat căcatul ăla de inel?Nu...dădea întruna despre fidelitate, despre încredere, de parcă vreuna din noţiunile astea abstracte ar conta.
[...]
-Nenorocitule!
-Mai taci dracului din gură!Aşa reacţionezi încât mă disperi deja!
-Nenorocitule!Ai murdărit casa asta în care te-am îngrijit, şi ţi-am făcut de mâncare.Aici creştem copilul, bestie ce eşti.
-Gura că te lovesc şi ştii că nu vreau asta.Calci o cămaşă pe săptămână şi asta după ce râde omenirea de mine şi ajung la capătul răbdărilor?Aşa îngrijeşti?Copilul?!?Ştii foarte bine cum l-am făcut.
Ionuţ începe să plângă şi parcă înţelege tot ceea ce se discută, în pofida faptului că nu are decât 8 luni.
-Du-te şi linişteşte copilul ăla!Îmi ajunge că urli tu că o descreierată.
-Parca l-am făcut singură, parcă e doar al meu.Nenorocitule!
-Taca-ţi...să nu-ţi închid eu gura[...]
Cam aşa îmi amintesc dialogul dintre noi.Se schimbă la faţă,Brusc, din victima devine vânător, şi cu o flacără specifică unui animal începe să râdă isteric.Mă enervez.Îmi vine să o lovesc, dar mă abţin.
-Iar ai băut, alcolisto?!?
Râde în continuare.Parcă e debila.Începe cu o voce lină şi pe un ton cald să îmi povestească una din nenumăratele ei aventuri.Nu mi se pare cinstit.Ok, am înşelat-o de numeroase ori, dar ea măcar ştia cu cine întemeiază un “cămin”.Dar ea?Ea care poza în sfânta?Râsul ei isteric pornește să-mi distrugă timpanele.O aud tot mai tare şi mai apăsat.
Nu trec 10 minute şi încep şi eu şi râd.Mi se pare o nebunie curată.
-Mai râzi acum, nenorocito?!?Crezi că pe mine mă sperie urma asta de sânge?Crezi că pata de pe colţul mesei nu se spăla?Tu de ce plângi mă nenorocitule şi tu?Te trimit la mă-ta?
Mă pufneşte râsul din nou.Sunteţi amuzanţi.Am amintiri de acum 10-15 minute.Iar ea...ea e resemnată, pe cât de resemnată mai poate fi...

Astept opinii.Este ce-a de-a doua incercare :-)

Am scris-o in 14 August la orele 01:30.Multumiri anticipate