FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: SCOP

Trimis: 19/07/2008 12:15

Sall sunt si io noua pe aici dar ziceti si voi ce credeti de ceea ce vedeti mai jos.... :-D

astept mesajele voastre :-)

Lumina de afara era incapabila sa ajunga pana la mine. Eram singura, in intuneric, nu puteam sa aud nimic, nu puteam sa simt nimic, chiar si bataile inimii mele erau incetinite. Singura in acel intuneric de nepatruns...
Asta e debutantul lucru pe care mi-l amintesc, intunericul, negrul acela mai intunecat ca smoala, iar apoi acei pasi, pasii care ma ducea cu gandul la libertate, libertatea de a fugii. O usa, mai era si o usa, desi nu o puteam sa o vad, doar sunetul pe care-l facuse cand se deschise, numai atat mi-a ramas prezent in mintea mea. Iar apoi o lumina puternica, una care invada intreaga incapere in care ma aflam, o lumina care m-a orbit in calea ei. Stateam si ma uitam acolo, inspre ea, numai pentru a-mi da seama a cui era silueta care a patruns in camera, un corp solid, venit parca din alta lume. Doua maini ma ridicara, maini dominante si inca acum le mai simt taria. Apoi am primit o privire calda, al unui chip care ma privea zambind, un chip angelic, chip pe care l-am recunoscut imediat.
Mi-a pus o intrebare, dar eram mult prea confuza sa-i pot raspunde, am dat doar din cap in semn ca nu am inteles, dar apoi el mi-a repetat intrebarea din nou:
- Ce faci aici?
La inceput nu am vrut sa-l privesc, am spus doar cu voce stinsa:
- Nu. Nu cred ca pot sa-ti spun.
S-a uitat la mine uimit:
- De ce te ascunzi in intuneric daca ai fost facuta sa stralucesti?
- Uneori intunericul este cel care inalta lumina.
- Si uneori intunericul este tot acela care o doboara.
M-am uitat putin la el:
- De ce iti pasa atat de mult ? De ce ?
El mi-a zambind :
- Pentru ca imi pasa.
Am suspinat, el mi-a dat drumul din mainile lui :
- Tu nu intelegi? Acum am transformat inutila, nu am nici un scop, acum mi-a venit momentul sa dispar.
El s-a uitat si mai uimit la mine:
- Inutila? Nu ai nici un scop? De ce tocmai tu crezi asta?
O lacrima a inceput sa-si faca loc printre zecile de suspine :
- Scopul meu a fost atins, acum nu mai pot face nimic, decat sa plec, sa ma uiti, tu si toti ceilalti.
A scos o batista din buzunar pe care mi-a dat-o. Am luat-o cu maini tremurande si mi-am sters chipul, parfumul iasomiei, ametindu-ma:
- Scopul tau a fost atins? Nu fii ridicola. Mai ai numeroase de facut in viata.
Mi-am inchis incet ochii:
- Cum ar fi?
Mi-a luat mana si m-a dus catre un colt al camerei, acolo o fereastra arcuita, fereastra pe care nu am vazut-o pana atunci, se deschidea spre lumea de dinafara. Am atins incet fereastra cu mana mea, era rece, mai rece decat gandurile care-mi misunau acum prin minte:
- Este iarna, fulgii de nea au inceut sa prinda contur afara, sunt mai frumsi ca anul trecut, sunt mai frumosi ca in oricare alt an.
- Nu inteleg. De ce?
Mana lui statea acum peste mana mea, presand-o pe geamul inghetat:
- Inchide ochii si simte, sunt fulgi care au scopul de a ajunge pe pamant, sa aduca iarna, sa adoarma intreaga natura apoi sa o trezeasca la viata mai frumoasa si mai vie ca inainte. Iar scopul tau, scopul tau este sa stai aici la acesta fereastra cu mine si sa-i simti, scopul tau este de a te ascunde aici pentru a fii gasita de mine, scopul tau este acela de a te intreba daca mai ai vreun scop dupa ce ti l-ai atins pe cel care iti era menit sa-l atingi. De aceea tu esti facuta sa stralucesti, mereu intrebandu-te daca mai ai vreun scop pe acest pamant, cand de fapt tu ai mai multe. Iar unul dintre ele fiind acela de a traii toata viata ta cu indoiala.

***

Trimis: 12/09/2009 21:35

ooo ce frumos!..imi place faptul ca lasa loc de interpretari..te pune pe ganduri..si iti da permisiunea sa iti formezi scenarii in minte. :-)

Trimis: 15/09/2009 16:11

Frumoasa introspectie :-)