![]() |
| Radu Gyr |
| Iisus în celulă |
|
leo37
Membru
![]()
|
Iisus în celulă
Azi seară Iisus mi-a intrat în celula. O, ce trist si ce-nalt parea Crist ! Luna venea dupa El, în celula si-L facea mai inalt si mai trist. Mainile Lui pareau crini pe morminte, ochii adanci ca niste paduri. Luna-L batea cu argint pe vestminte argintandu-I pe maini vechi sparturi. Uimit am sarit de sub patura sura : - De unde vii, Doamne, din ce veac ? Iisus a dus lin un deget la gura si mi-a confecționat semn ca să tac. S-a asezat langa mine pe rogojina : - Pune-mi pe rani mana ta ! Pe glezne-avea urme de cuie si rugina parca purtase lanturi candva. Oftand si-a intins truditele oase pe rogojina mea cu libarci. Luna lumina, dar zabrelele groase lungeau pe zapada Lui, vargi. Parea celula munte, parea căpătâna si misunau paduchi si guzgani. Am simtit cum îmi cade capul pe mana si-am adormit o mie de ani... Când m-am desteptat din afunda genuna, miroseau paiele a trandafiri. Eram în celula si era luna, numai Iisus nu era nicairi... Am intins bratele, nimeni, tacere. Am intrebat zidul : nici un raspuns ! Doar razele reci, ascutite-n unghere, cu sulita lor m-au strapuns... - Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele . Din luna venea fum de catui... M-am pipait... si pe mainile mele, am gasit urmele cuielor Lui. |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
| Întrebare |
|
leo37
Membru
![]()
|
Întrebare
Adanca-i noaptea, orele profunde... Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrum si-ntreb în soapta fiece volum: -Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde. Plangand, intreb portretul ei acum: -Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde. Imi umplu cupa-n vin să mă scufunde, intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum. Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace. Si, cum mă prabusesc în jilt, infrant, din zid o umbra alba se desface... Mă-ntorc spre ea cu sange în cuvant si-n ochii lui Iisus e numai pace. Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant. |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
| Voi n-ati fost cu noi în celule |
|
leo37
Membru
![]()
|
Voi n-ati fost cu noi în celule
Voi n-ati fost cu noi în celule să stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiara, cu guri nesatule, voi nu stiti ce-i omul când susține să urle, strivit de catuse la glezne. Voi n-ati plans în palme, fierbinte, strapunsi de cutitul tradarii. Sub cer lipsit de stele, în drum spre morminte, voi n-ai dus povara durerilor sfinte spre slava si binele tarii. In cantec cu noi laolalta trecand printre umbre peretii, voi n-ati cunoscut frumusetea inalta cum dorul irumpe, cum inima salta gonind dupa harpele vietii. Ce-i munca de brate plapande, ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru, cum scartie osul când frigul patrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde să spuneti aproapelui vostru. Voi nu stiti în crunta-nchisoare cum minte speranta si visul, când usile grele se-nchid în zavoare, si-n teama de groaznica lui inclestare pe sine se vinde invinsul. Ati stat la ospete-ncarcate gonind dupa fast si orgoliu, nici mila de noi si nici dor, nici dreptate, nici candel-aprinsa si nici libertate, doar ghimpii imensului doliu. Asa sunteti toti cei ce credeti ca pumnul e singura faima. Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti, când noi cu obrajii ca pamantul de vineti, gustam din osanda si spaima. Când portile sparge-se-or toate si mortii vor agață să urle, când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate, voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte, căci n-ati fost cu noi în celule. |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
|
sorescu
Moderator
![]()
|
Te felicit Leo, pentru implicare. În noul proiect, vom avea şi un premiat pentru cel mai activ utilizator. Ai spart gheaţa. Se vor transforma multe.
pe mâine! |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
| Radu Gyr |
|
||
|



