FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: ........inceput de carte

Trimis: 07/05/2008 18:42

Buna tuturor,

Sunt noua prin zona si as dori cateva pareri despre ceea ce am scris.
Astept cu mare interes.

….se privea admirativ in oglinda mare din hol. Se pregatise sa iasa in oras chir daca atunci cand primise invitatia a spus un nu cartegoric. Nu era in cea mai buna perioada a vietii. Avusese parta doar de dezamagiri; uitase cum este sa fii iubita, dorita.
Atunci cand Irina a invitat-o in oras ca sa ii faca cunostinta cu un prieten al sotului a spus ca nu este interesata. Dar pe Irina nu o puteai refuza atat de usor. Iti trebuiau numeroase contraargumente.
In cele din urma a acceptat.
Si iata ca se pregatea.
Nu stia ce va urma, caci daca ar fi stiut ceea ce stia astazi , poate nu ar fi acceptat. Dar soarta ii fusese scrisa atunci cand a acceptat.
In linistea casei s-a auzit un telefon sunand.
- Buna Irina.
- Esti gata de marea intalnire?
- As fi crezut ca tocmai tu nu o sa crezi ca asta va fi o “ mare intalnire”
- Am glumit, nu mai stii de gluma?
- Ba da, sunt doar stresata. Nu imi doream aceasta intalnire , in aceasta seara.
- Am mai discutat. Nu te-ai mai intalnit cu un barbat de 3 ani. Cand crezi ca o sa fii pregatita?
- Draga mea, barbati intalnesc zilnic la birou .
- Stiu, dar nu ii vezi ca pe niste barbati. Asta e problema.
- Ok, sa nu mai discutam ; ne intalnim la restaurant.
- Bine,
- Ne vedem in 15 minute
- Bine

Si-a luat jacheta , cheile de la masina , s-a mai uitat inca odata in oglinda si a plecat.
A ajuns mai repede la restaurant si s-a gandit ca nu ar fi rau sa intre prima; asa va scapa de privirile insotitorului atunci cand va intra in restaurant.
La intrare a intampinat-o un chelner care a indrumat-o la masa rezervata.
Surprinsa, a descoperit un barbat care era asezat la o masa de 2 persoane. Crezand ca este o greseala I s-a adresat chelnerului:
- Ma scuzati, cred ca ati luat loc la o alta masa . Rezervarea este pentru 4 persoane , nu pentru 2.
- Nu este o greseala, a raspuns tanarul, in timp ce a facut semn chelnerului ca poate pleca. Irina nu mai poate ajunge.
- Cum adica?
- Am vorbit la telefon acum 15 minute. Nu a zis nimic de faptul ca nu poate ajunge. Daca ea nu mai vine, atunci nu vad de ce as ramane. Eu am plecat. O seara buna.
- Nu, te rog nu pleca. Acorda-mi doar 5 minute .
- Imi pare rau dar nu raman.
- Te rog , doar 5 minute. Dupa ce asculti ce am de zis , daca vrei , poti sa pleci. Nu pentru mine, fa-o pentru Irina.
- Tocmai pentru ca Irina mi-a facut acest lucru nu pot sa-ti accord aceasta favoare.
- Te rog!
- Imi pare rau dar nu avem ce discuta. La revedere! A spus in timp ce s-a intors, furioasa , spre iesire. “ Asa imi trebuie, daca nu imi ascult instictul; ar fi trebuit sa raman acasa.” Si-a spus in gand.

A iesit pe usa restaurantului , murmurand: ce naiba! Asa imi trebuie!
Porni furioasa masina fara sa mai fie atenta si a auzit un zgomot de franare. Am lovit-o! - si-a zis. Asta imi trebuia acum!
Cobora sa vada ce s-a intamplat, cand un tanar furios o apostrofa.
- Femeie , unde naiba ti-e capul? Cine ti-o fi pus permisul in mana? Nu poti sa fii atenta?
- Ai patit ceva? – il intreba speriata.
- Eu nu, din fericire , dar masina mea e praf.
- Masina ? – si atunci vazu masina acestuia lovita . “Masina” e mult spus; o lada din 1900 toamna , gandi ea cu voce tare.
- Ce-ai zis? Acum iti bati joc si de masina mea? Eu am muncit ca sa imi pot îngăduie aceasta masina, nu ca tine care poate te-ai combinat cu cine trebuie, a raspuns furios uitandu-se la masina ei de 30.000 euro.
- Dragul meu, muncesc de la 15 ani pe cont propriu si nu iti consimt tie, un mucos sa faci afirmatii gratuite la adresa mea. Nici macar nu ma cunosti. Cum iti permiti atat neobrazare? Cred ca e cazul sa mergem la politie sa rezolvam cazul. Nu are sens sa prelungim aceasta discutie .
- Ok, si eu astept sa terminam mai rapid . Mai si alte lucruri de facut decat sa ma cert cu o tafnoasa care nici macar nu si-a cerut scuze ca mi-a lovit masina.
- Daca as fi avut timp , as fi facut-o, dar ai sarit cu gura pe mine de parca cine stie ce crima facusem.
- Binenteles, tot eu sunt vinovat…….. te rog, sa rezolvam la politie ca sa pot pleca.
- Cu cat mai repede cu atat mai bine.

Ajunsi la politie au constatat ca era foarte aglomerat.
“Asta imi mai trebuia” – isi spuse in gand Alexandra. “ Sa mai stau cu individul asta vreo ora pe aici; si toate numai din vina Irinei. Daca nu era ea, acum eram acasa, in pat citind o carte buna. Voi avea grija sa port o discutie cu ea.”
- Numele meu este Vlad, i-a intrerupt gandurile tanarul.
- Alexandra – a raspuns fara sa-i retina numele. Oricum nu conta pentru ea.
- Imi cer scuze pentru mai devreme; abia am reparat-o.
- Si eu imi cer scuze; eram nervoasa, ii raspunsese, uitandu-se in ochii lui remarcand ca avea o fata de copil. “Probabil ca are vreo 20 de ani” gandi.

Linistea s-a asternut intre ei. Se intoarse, incercand sa priveasca pe geamul de la politie. Nu avea ce sa vada; era doar o curte cu cativa copaci. In timp ce privea, simti cum tanarul o analizeaza din cap pana in picioare; se simtea jenata si nu intelegea de ce. In fond era doar un tanar, probabil student , care privea o femeie de 30 de ani.
Incerca sa nu dea atentie privirii lui; stia ca arata bine, stia ca atrage privirile barbatilor. Nu o interesa ca barbat, de fapt nu o interesa persoana lui, vroia doar sa termine mai repede si sa plece acasa.
In cele din urma, au rezolvat problema si s-au indreptat catre iesire.
Vlad se opri, intreband-o daca nu vrea sa bea o cafea.
- Nu multumesc, ma grabesc!
- Insist!
- Imi pare rau dar chiar ma grabesc.
- Atunci poate altadata, sugera Vlad.
- Poate! raspunse monosilabic Alexandra.
- Uite”cartea mea de vizita”- ii spuse Vlad in timp ce ii intindea o bucatita de hartie pe care era notat numarul de telefon. Sper sa o pastrezi, continua, zambind. Stia ca nu o va face, dar spera sa obtina numarul ei de telefon .
Lua absenta bucatica de hartie si o arunca in geanta.
- Atunci toate cele bune, ii ura Alexandra.
- La revedere! Pot avea numarul tau de telefon? Indrazni Vlad.
- Am sa te sun eu !
- Ok, ii raspunse Vlad chiar daca stia ca nu o va face.

Se facuse deja foarte tarziu cand a ajuns acasa; nu mai avea sens sa o sune pe Irina. Va vorbi cu ea a doua zi. Binenteles ca se suparase pentru faza cu restaurantul. Nu o va lasa sa scape asa usor.

Trimis: 21/05/2008 21:45

am cateva obiectii de facut, daca nu te superi

- mi se pare ca dialogul predomina suficient de mult. ar trebui bagate ceva mai numeroase descrieri
- desi este proza moderna, dialogul si felul de a nara e destul de... nu stiu exact cum sa zic... simplu
- am observat printre altele o cacofonie, "curte cu cativa copaci" . in loc de atatea cuvinte cu litera "c" putea folosi niste sinonime, sau o alta exprimare... spre ex : " era doar o curte, in interiorul careia erau cativa copaci"

cred ca atat
sper sa nu te superi pentru critici... eu una mereu ma bucur cand primesc, pentru ca de obicei invat cate ceva din ele