|
limp
Bine ai venit!
| Data inscrierii: 21/Apr/2007 |
| Mesaje: 9 |
|
|
|
O lumina calda, izolare, o dispoziție de refugiu a sufletului care anuleaza orice sentiment viu. O duritate de perceptii care anuleaza absolut orice sclipire in ochi. Tipete familiare. Picaturi care cad prea tarziu. O pauza prea lunga care nu lasa sa scape nicio tandrete. Atingeri fara rost care surprind moartea in plina lupta. Loteria universului anuleaza credinta. In asteptarea luntrasului corpul se zbate haotic sa isi mentina sclipirea. Un razboi nedrept… o actiune sfarsita inca din start esecului. Traim ca sa invatam sa murim. Murim ca sa cautam raspunsuri ce ne-au macinat existanta terestra. Mai e putin pana la lumina. Caldura doare…iar refugiul eternitatii pare mai aproape ca niciodata. Un ultimo film al vietii… o insiruire de imagini cuprinse de regrete si bucurii care acum nu mai inseamna nimic. O speranta cruda invadeaza sufletul care se agata acum de un corp oboist de atata lupta… invadat de durere si marcat de urmele pacatelor. E prea tarziu. Lumina ma inconjoara si imi arata scaparea. Mii de ace demonice desprind cu brutalitate sufletul de materia care ia fost gazda. O ultima sclipire, iar gandul imortalizaza imaginile celor dragi. Drumul va fi mai usor alaturi de ei. Lacrimile lor ma tin din bratele mortii. Platesc cu cristalele durerii luntrasului care ma va duce in fata tatalui suprem. Durerea a disparut. Simturile au ajuns inutile. Glasuri familiale ma orienteaza in intuneric. Nu trebuia sa fie asa. Sunt singur inconjurat de nimic si incerc sa ma salvez. Unde e lumina. Prea numeroase pacate atarna greu de picioare. Incep sa vad din nou. Ma vad intins… inert, rece, lipsit de caldura. Ce spirit malefic te pune sa iti vezi propria inmormantare. Suferinta celor dragi ma bucura… oare am pierdut toate sentimentele umane? Ma salut pentru ultima oara. O lovituta puternica imi anuleaza starea de demiurg. Orientarea este inutila. Ma simt din nou inconjurat de durere si incep sa caut pentru inca o data lumina. Am reintrat in jocul vietii…simt cum o putere divina imi reseteaza principiile… si imi fixeaza itinerariul vietii. Macar de data asta calatoria terestra va fi mai scurta. La naiba… sunt femeie!
|
|
|
