 |
 | CAP si PAJURA |  |
|
theMaria19
Membru junior
 
|
|
In cazinoul lumii se joaca Domino
Si inbinam nimicul cu nimic Danseaza hada ura bolero Pe sunete jelite de tulnic ..... Se-nalta strigate pana la cer Cand se intuneca durerile traite Nici stele nu mai cad si nici pier In aste vremi' atat de praduite. .............................................. Si "fulgerele" mele tot mai stinse Tineretea se imbraca-n haina cea noua Cand palmele mele spre lume intinse Ascund infiorarea pulberii din roua . La marginea lumii muzici nestiute Imi mangaie pleoapa ochilor plansi Si-n patul de ambra cu doruri carunte Ma trezesc din vis, avand pumnii stransi. ANONIM |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
| |
|
sorescu
Moderator
|
|
Maria vreau tot poemul. De ce postezi franjurat? Imi place mult tema socială şi mai ales felul cum reusesti sa o îmbini cu visul ajuns coşmar, trecerea timpului, durerea realitaţii etc.
cata patima se gasesc in versurile: ,,Se-nalta strigate pana la cer Cand se intuneca durerile traite Nici stele nu mai cad si nici pier ......si nici nu pier( suna mai bine) In aste vremi' atat de praduite.'' si cât de adevărate sunt acestea: ,,In cazinoul lumii se joaca Domino Si inbinam nimicul cu nimic Danseaza hâdă ura bolero...'' Te rog posteaza intregul poem. Este altceva decat stilul blând cu care ne-ai obişnuit. cu prietenie Claudia |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| CAP si PAJURA | |
|
theMaria19
Membru junior
|
|
In cazinoul lumii se joaca Domino
Si inbinam nimicul cu nimic Danseaza hada ura bolero Pe sunete jelite de tulnic ..... Se-nalta strigate pana la cer Cand se intuneca durerile traite Nici stele nu mai cad si nu pier In aste vremi' atat de praduite. Se joaca cu tragaciul la tampla Doar fulgerele tin lumina aprinsa Nimic din ce-am vrea nu se intampla Pe aceasta planeta straina si plansa Istoria-i boita, batrana si bolnava Ne fura anii liberi de capestre Ne da decoratii pline de otrava Si ne stigmatizeaza in picturi rupestre Si "fulgerele" mele tot mai stinse Tineretea se imbraca-n haina cea noua Cand palmele mele spre lume intinse Ascund infiorarea pulberii din roua . La marginea lumii muzici nestiute Imi mangaie pleoapa ochilor plansi Si-n patul de ambra cu doruri carunte Ma trezesc din vis, avand pumnii stransi. ANONIM  |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | CAP si PAJURA | |
|
||
|
|
|