 |
 | Metamorfosis |  |
|
lucretiu
Membru recent
 
|
|
Demult, aveam par lung si des
Pe-atunci la masa eram cinci.. Zambet natural, firesc. Nu simteam in mana chingi Aruncat intr-un borcan cu smoala Scufundat, cu clabuci de-amaraciune Cu maini impreunate-n rugaciune Si roua ochilor secata,cu ultima rafala... Candva, iubeam eu porumbeii Si-i tineam la piept sa-i incalzesc Cum tisneau spre cer ca zmeii Au fugit toti,nu-i mai gasesc... Odata, ascultam povesti La caldura focului din soba Cu zmei si zane-mparatesti Dansand pe sunete de toba... In seara aceea a cazut o stea Din cerul meu,si-am vrut s-o prind Macar o clipa sa mai stea Macar a ei lumina s-o pastrez... Acum am capul greu si ras Mii de roluri, ca la teatru Ma-ndrept lent,pas dupa pas Spre masa unde am ramas patru... Doar o soapta de izvor/spune-mi totu-i numai vis/Chiar de-i alb , e trecator/Ca un val, de val trimis...El este cel care a murit... |
|||||||||||
|
_________________ "Sunt vechi, dom'le..." I.L.Caragiale
|
|||||||||||||
 |
| Re: Metamorfosis | |
|
ratz00shk
Membru recent
|
|
nu gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie sentimentul pe care-l lasa...frumos,e prea putin spus...sincere felicitari :) se simte sentimentul de regret si se simte ca-i din suflet.
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
lucretiu
Membru recent
|
|
Multumesc!:) Am auzit candva o vorba pe strada:"Moartea celor batrani ii imbatraneste pe cei tineri"...Foarte mult adevar se ascunde aici...O mare parte din viata ne-o traim temandu-te de pierderea celor dragi,(este ceva natural, izvorat dintr-o imensa dragoste fata de cei ce ne-au crescut), si cealalta parte,regretandu-i cand lucrurile chiar se intampla...
Si, dintr-un egoism fara de margini, si noi savarsim aceeasi crima, imbatranindu-ne copiii, nepotii,acum nenascuti, doar la stadiul de concept... Este un interminabil cerc vicios... |
|||||||||||
|
_________________ "Sunt vechi, dom'le..." I.L.Caragiale
|
|||||||||||||
|
 | Metamorfosis | |
|
||
|
|
|