![]() |
| Nichita Stanescu |
|
Raluca
Vizitator
|
Si mie
EMOTIE DE TOAMNA A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori Ca o sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori Ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain Si el o sa te inchida cu o frunza de pelin Si atunci ma apropii de pietre si tac, Iau cuvintele si le inec in mare. Suier luna si-o rasar si-o prefac Intr-o dragoste mare. |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
|
Superhero
Membru junior
![]()
|
Genialii pretind ca viata este prea trista si plina de desertaciune pentru a o putea suporta in situație de luciditate, asa ca unii se apuca de bautura, altii de droguri, altii (ca Eminescu) de sifilis...
Am auzit undeva urmatoarea povestioara: Nichita Stanescu si cu un prieten de-al lui mergeau pe strada si, la un ocazie dat, trec pe langa vila unor bogatasi care tocmai se intorceau acasa cu o masina noua nespus de scumpa. Prietenul lui Nichita ii zice acestuia: -~- Uite, ma, Nichita... Vezi ce nedreapta e lumea asta... Oamenii astia au fost, sunt si o sa fie in continuare bogati toata viata lor... La care Nichita ii raspunde: -~- Asa e, prietene... Da' uite cu ce ma consolez eu: ei o sa fie bogati toata viata... Eu o sa fiu genial toata moartea... |
||||||||||||
|
_________________ [url=http://img.godlike.cl/ver.php?id=dwhite.jpg] |
|||||||||||||
|
Selenaru Negrea
Bine ai venit!
![]()
|
Şi ce dacă a fost puţin prea conştient de talentul său?... Cel puţin avea cu ce. :)
Am mai numeroase poezii favorite de la Nichita... Aeroport de toamnă, Tinerii, Vitrouri, Poemul viermilor... Chiar acum m-am supărat şi nu dau drumul la post până nu vă arăt bijuteria asta numită Poemul viermilor de pe volumul Argotice: Se sărutau cu glasurile, poate, şi au pornit mai departe, tot mai departe dar s-au atins cu spinările spre orizonturi, cu spinările de stelele coborîte Culorile deveniseră grele ; le apăsau umerii ca o povară şi mai întîi au lepădat albastrul se sărutau cu glasurile, poate, şi au pornit mai departe, tot mai departe dar oboseala le atîrna de pleoape şi de nări asemenea mirosului de soare întunecat Sunetele deveniseră grele ; le apăsau gurile ca o rană şi mai întîi au lepădat cîntecul Dar ei au pornit mai departe, tot mai departe şi inimile lor fulgerau, din cînd în cînd Apoi caii albi, ce păscură umezeala ochilor şi frăgezimea obrajilor şi vigoarea mîinilor şi zborul călcîielor... Dar ei au pornit mai departe, sărutîndu-se poate Cîmp negru... ierburi negre... şi hergheliile cailor albi ca nişte pete de tăcere (1956) |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
|
Sooky
Bine ai venit!
![]()
|
da... Tinerii de la Nichita e bestiala. Eu am avut ocazia sa il ascult pe Ion Caramitru recitand-o si pe Johnny Raducanu cantand la pian pe fundal... a fost superb.. si ma obsedeaza saruturile sangeroase, so.. :))
Se saruta, ah, se saruta, se saruta tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete, se saruta intruna ca si cum ei insisi n-ar fi decât niste terminatii ale sarutului. Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana, în statiile de metrou, în cinematografe, în autobuze, se saruta cu disperare, cu violenta, ca si cum la capatul sarutului, la sfirsitul sarutului, dupa sarut n-ar urma decât batrinetea proscrisa si moartea. Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri si indragostiti, Atât de subtiri, ca si cum ar ignora existenta piinii pe lume. Atât de indragostiti, ca si cum, ca si cum ar ignora existenta insasi a lumii. Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi în intuneric, în intunericul cel mai sigur, ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum soarele ar urma să rasara luminos abia dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate n-ar mai fi în stare să se sarute decât cu dintii. |
||||||||||||
|
_________________ “Of all that is written, I love only what a person has written with his own blood” Friedrich Nietzsche |
|||||||||||||
|
raduku21
Membru
![]()
|
Si mie imi place Nichita Stanescu si intradevar scrie destul de complex, dar e interesant. Eu unu cred ca toti marii scriitori trebuiau sa se imbolnaveasca pana la urma de ceva... si mai cred ca devii mai genial inainte de moarte. Atunci apar adevaratele sclipiri. |
||||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte." |
|||||||||||||
|
bad biatch
Administrator
![]()
|
Superb! Este Nichita Stanescu,ce poti sa mai zici?! ![]() |
||||||||||||||
|
_________________ [url=http://forumulscriitoriloramatori.myforum.ro/regulamentul-acestui-forum-vt2.html]Regulamentul forumului[/url] |
|||||||||||||||
|
raluk
Membru junior
![]()
|
Nichita Stanescu este unul dintre scriitorii mei preferati. Una din poeziile mele preferate este "Imbratisarea":
Când ne-am zărit, aerul dintre noi şi-a aruncat dintr-o dată imaginea copacilor, indiferenţi şi goi, pe care-o lasă să-l străbată. Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, unul spre celălalt, şi-atât de iute, că timpul se turti-ntre piepturile noastre, şi ora, lovită, se sparse-n minute. Aş fi vrut să te păstrez în braţe aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut, cu morţile-i nerepetate. Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
|
bad biatch
Administrator
![]()
|
Nici nu mai am cuvinte.Adevaratii poeti ii poti recunoaste din primele versuri ![]() |
||||||||||||||
|
_________________ [url=http://forumulscriitoriloramatori.myforum.ro/regulamentul-acestui-forum-vt2.html]Regulamentul forumului[/url] |
|||||||||||||||
|
LadyChristine
Bine ai venit!
![]()
|
Eu sunt in clasa a 7-a la Scoala Nr 17 "Nichita Stanescu" din Galati, si ma bucur nespus de mult ca Dumnezeu mi-a indreptat pasii spre aceasta scoala.Sarbatorim in fiecare an ziua acestui maestru al condeiului in cadrul unor activitati care incanta sufletul oricui.Si eu am gasit o bijuterie printre numeroasele lui poezii si anume "Clar de inima"...numai titlul imi da fiori...
Orele plutesc pe lânga umarul tau, sfere-albastre, si-ntre ele e Saturn. si cum se duc, se micsoreaza mai înserat si mai nocturn. Nu-mi pare rau, nu-ti para rau de ele. dreapta cum stai, trecerea lor copilaroasa-aproape si suava luceste-n ochiul tau nemiscator. Si uit de ele, uiti si tu de ele, si-n întunericul odaii se aprind, se sting, se-aprind, se sting ochii prelungi ai tai murind, reînviind. |
||||||||||||
|
_________________ "Atata vreme cat apa curge la vale, cat parapeţi şi punţi sunt peste rau,cel care zice "Totul curge" nu adaugă nimic, să fie mai crezută credinţa sa." |
|||||||||||||
| Nichita Stanescu |
|
||
|





Genialii pretind ca viata este prea trista si plina de desertaciune pentru a o putea suporta in situație de luciditate, asa ca unii se apuca de bautura, altii de droguri, altii (ca Eminescu) de sifilis...



