 |
 | degeaba |  |
|
sorescu
Moderator
|
|
Mi-aduc aminte dimineţile senine
Când te priveam zâmbind în somn, Sau când uşor, trăgeai pe mine O pătură, lăsându-mă să dorm. Îmi amintesc şi prima întâlnire, Când îmi vorbeai, erai emoţionat, Ţineai în jos a ta privire Şi-n voce-aveai un dulce tremurat. Apoi urmară zile, săptămâni De revederi în care amândoi Am ars în foc, trăind doar pasiuni Simţite în beţia fiorilor de-apoi... Oh, Doamne!...când mă sărutai Lipindu-mă de pieptu-ţi tare, Când mugurii-ntăriţi mi-i atingeai Simţeam că nu mai pot sta în picioare... Mi-aduc aminte când mă încălzeai Cu trupu-ţi fald, în ploile de vară, Dansând lasciv, mă-nebuneai, Făcând ca răpăiala, fierbinte să îmi pară. Îmi amintesc şi acea zi În care-o blonda-ţi mângâia Obrazul proaspăt bărbierit, deşi, Te iritai şi nu-ţi plăcea,cândva... Zâmbind pervers, provocator, Stăteai în faţa ei şi te jucai, Rulând pe degetul arătător Şuviţa lungă, ce i-o sărutai... Acum imi amintesc ce am simţit... O lume-ntreagă se surpa Şi pentru prima dată-am suferit. Ceva în mine se rupea... Degeaba baţi la uşa mea străine, Degeaba-ncerci să mă convingi, Degeaba, sufletu-mi rămâne Pietrificat...degeaba plângi... |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | degeaba | |
|
||
|
|
|