FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Frumuseti , ganduri , trecuturi indepartate....

Trimis: 16/04/2010 23:02

Am iesit sa ma plimb cu bicicleta azi. Plouase si in aer plutea un miros unic de umed si de culoare, ca si cum tot ce ma inconjura ar fi aruncat deoparte mizeria trista a timpului si praful orasului ,spalandu-si pacatele neputintei in stropii mari de ploaie.
Am coborat pe drumul meu obisnuit cu bicicleta ,pe langa casele inghesuite si nu pre a inalte si pe langa parcul verde si inalt. M-a izbit un mireasmă puternic de verde crud… cat de ciudat pare… multi ar spune ca nu pot culorile sa aiba miros. Dar au …au un miros unic, daca stii sa-l recunosti. Parcul asta mirosea a verde crud si pe masura ce coboram asfaltul închis la culoare si umed din coama copacilor din zare se inalta un abur nelumesc.
Pamantul respira…Respira cu putere sub mangaierea ploii… Eu pedalam pe frunzele cazute ale copacilor. Atunci nu mi-am dat seama ca o frunza rupta din sufletul unui copac il trezeste din visele lui...un fior de durere se raspandeste in tot copacul...pentru om o frunza cazuta iar pentru copac o amintirea timpului si a vietii...soapte de durere purtate de adierea vantului se raspandesc prin cimitirul vietii....o frunza cazuta, un vals straniu.....
Continuam pedalatul si ma simteam ametit de imaginea ce se nastea in fata mea. A urmat apoi straduta cu tei ce pazesc niste garaje aliniate ca de pildă niste soldati casele cartierului…..Fericire, betie , teii infloriti dupa ploie. Ciufuluiti de aroma lor, o iprastiasera haotic in aer iar eu o insipram cu lacomie de parca mi-era frica sa nu se risipeasca !
In sfarsit intru pe aleea cu gradini dea lungul lacului .
Ploaia incepe din nou. Incep sa rad si ma gandesc ca poate ma vede cineva…rad si mai tare. Drumul e liber , pustiu, doar eu si ploaia. Si o las sa se scurga prin parul meu. E dumnezeiesc in jurul meu. Pasarile zboara ciripind zgomtos in fata mea. Le place. Si mie la fel. Ma simt ca ratele pe care le privesc pe rau. Vesel de ploaia asta de vara care ma face leoarca. E întâia oara cand sunt ud si ma simt bine, fericit si viu.
Incep sa cant si pedalez in forta. Ma gandeam oare de ce ugim prea des de noi si ne refugiem in ceilalti....uitam ca cea mai apropiata persoana de sufletul nostru suntem chiar noi.....am uitat sa traim prin noi si de fapt traim prin ochii celorlalti, prin parerea celorlali despre noi....cersim atentia din partea celorlalti mai mult sau mai putin din interes....ce am fi fara ceilalti ? fara parerea lor despre noi ? am fi SINGURI cu noi si asta ne sperie uneori...sa nu uitam un lucru : singuri am venit pe lume si singuri vom pleca!
Ajung acasa si a doua zi ma duc sa ma plimb iar cu bicicleta....Celule de nostalgie se ridica în praful unor carari pustii, uscate de dimineata unei zile de aprilie,...erau simple vise frumoase, racorite de picaturile de ploaie ale pupilei cerului, prin rupturi de nori cand, petale de apa câteodata, racorind tarâna crapata de lisa umiditatie. Fire de iarba se dezmortesc în undele de sore ce le incalzeste dupa ziua de ieri cand momentul parca se oprea facand loc infinitului....Totul a fost doar pentru o zi!

Trimis: 01/08/2010 07:03

Dupa cum ai putut vedea,sectiunea PROZA PERSONALA a fost impartita in mai multe topicuri,fiecare adresat unei specii deosebite ce apartine genului epic.

Aceste masuri au fost luate in speranta de a imbunatati organizarea pe forum,in consecinta,deoarece noua regula in acest sens ,pe care am postat-o acum cateva zile,nu a fost luata in serios,ma vad nevoita sa te informez in particular.

In cel mai concis timp posibil as dori sa ma anunti in legatura cu topicul in care doresti sa iti fie mutat textul ,in functie de specia de care apartine.

ATENTIE!Decizia pe care o vei lua va influenta si notarea ta in cadrul concursurilor viitoare!

Toate cele bune!

B.B.