 |
 | Fabulă : Furnica, musca şi ţânţarul... |  |
|
sashka_md
Membru junior
 
|
|
Într-o zi doamna furnică
Pe cât ea era de mică Se-apucă de treerat Aşa mai pe înserat. Trece musca pe la ea- __ Ce faci surioara mea? Vrei acum pe înserate Să te curăţi de păcate? Sau vrei ca-n această noapte Grînele să le strângi toate? Dar furnica de-i furnică, Chiar dacă e mititică— Se făcu că n-auzi, Şi pe sub mustăţi zâmbi. Trece-o oră, ea munceşte. Dar trec două se-odihneşte. Hop ajunge şi ţânţaru: __Te-odihneşti măi surioară? Cred că mult ai mai muncit, De-aşa tare-ai obosit. Să fi fost în locul tău- Mă opream de-mi era greu, Şi lăsam pe altă dată- Tot ce n-am făcut odată. Iar a doua dimineaţă, Fără să mă spăl pe faţă Adunam prieteni trei Mai voinici, mai frumuşei Ca să-mi fie mai uşor Treieratul în ogor. Aşa că soro mai bine Mai lasă puţin pe mâine. Dar furnica enervată Se ridică deodată Şi îi spune fratelui: __ Măi fecior al nimănui Eu îndată ce o să fie ger Lângă sobă o să stau Şi privind seninul cer Oi râde cum alţii n-au De mâncare Nici măcar piper şi sare, Şi-atunci tu cu-ai tăi amici Te-ai ruga de noi- furnici Ca să te imprumutăm De-ale gurii să îţi dăm. Şi întoarse mândră capul, Uită perna, uită patul, Şi inițiază munca iar, Şi munceşte făr’ habar. Două zile a muncit Foarte tare-a obosit Făr’ de-odihnă şi mâncare Şi se duse la culcare. Obosită cum era Patru luni a adormit. Şi când s-a trezit- Deja iarna se-ncepea. Ofiliţi de frig şi foame- Vine musca şi ţânţarul __Fie-ţi milă de noi Doamne Că e frig în casa noastră Şi pe fereastră A-ngheţat paharul Cu ultima bucată Din ce-am strâns noi vara toată. Căci ne-a pedepsit natura Şi-a dat iarna prea devreme Neştiind agricultura Grâul nostru-n câmpuri geme. Am crezut c-om reuşi Să strângem averea toată Însă geru-n prag sosi. Vai ce proşti am fost odată. De te ascultam pe tine Nu lăsam totul pe mâine, Nu avea să caut pâine Şi-aveam mii şi mii de grâne. Iar furnica dacă-i soră Milă i se făcuse Un pahar de vin aduse, Şi pe masă lor le puse. Şi cu glasul liniştit Ca să nu le stea în gât, Ea le spune: __Altă dată fraţii mei Să-mi săriţi în ajutor Când munci-voi la ogor. Şi-om lucra pân’ n-om găti Chiar dacă vom obosi. Iar morala-i simplă tare- Adevărul cărei doare, Care spune din bătrâni: Dacă vrei să trăieşti bine Când la uşă gerul vine- Lucrul nu-l lăsa pe mâine Căci pe veci aşa rămâne. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | Fabulă : Furnica, musca şi ţânţarul... | |
|
||
|
|
|