|
cpk.maddy
Membru recent

| Data inscrierii: 27/Oct/2009 |
| Mesaje: 175 |
| Localitate: Galaţi |
|
 |
Ai prins rădăcini?... Vreau să te culeg, şoaptă cu şoaptă... Mi-e sete de suflet. Am ochii umezi de seninul stelelor, sub pleoapele mele se zbat zboruri însângerate. De ce zâmbeşti atât de trist?!
Ascult o melodie de aripi neterminată strivind cu degetele dorul atâtor chemări... E un film, fără scenariu, lipsit de regie, minus motor, e propria mea dragoste...
Şterg urme gemene ale paşilor... Ascund cerul pe urmă brunul ochilor mei, ascund fluturi printre gene, iar praful aripilor se scutură căci vor să-mi dezvăluie secretul: albastrul imens şi greu pătruns în pigmentul de scoarţă a unui stejar bătrân.
Devine insuportabil... dar nu pleca... am rădăcini puternice!
Mi-e sete de răsărit, dar nu îl pot privi căci simt... ! Simt cum erupe seva nemuririi din pupilă. Se va spulbera albastrul ca o pată de cerneală, iar fluturii vor porni spre întunericul sufletului meu, şi apoi?... vor dispărea într-un cerc ce ne uneşte visurile, şi vor croi drum prin circumvoluţiuni, iar ochii mei vor fi de sidef... pornit din adâncul mării. Va fi doar un cântec închis din trupul meu.
Zborul radiază de culoare. Gata! Cerul se rupe, topind tezaurul de gheaţă. Stropi calzi pornesc şiroaie peste obraji... cristalizându-se în linii complexe... până în bărbie... lacrimi.
Le şterg... dar parcă am întinerit... căci şi fluturii au transformat omizi.
|
|
|