|
an_angel_lost
| Data inscrierii: 08/Feb/2010 |
| Mesaje: 0 |
| Localitate: suceava |
|
 |
ne nastem din iubire si invatam sa pasim tot prin indemnurile ei calde...toata viata nu facem altceva decat sa tanjim dupa un strop de dragoste...Atunci cand vedem pe strada un cersetor ne uitam uneori cu dispret fara sa ne dam seama ca noi insine suntem cel mai mare cersetor de dragoste din univers...cu bratele intinse dupa o imbratisare...dupa un gest formal pana la urma,dar cu o semnificatie sacra in codul nostru genetic...
iubirea...singura care detine viata si moartea...ea e acolo cand deschidem pentru întâia data ochii...iar la sfarsit de drum cateva picaturi din aceasta licoare magica se preling pe trupul rece...
daca ar fi pusa la vanzare cu siguranta ca proprietarul ar fi un om bogat...si totusi fiecare din noi pastram in sufletul nostru putin sau mai mult din acest ravnit mit al iubirii...de cele mai numeroase ori ingropandu-l tot mai adanc in loc sa-l scoatem ''sa-l punem la vanzare"in inimile celorlalti...
ne nastem din iubire si trecem inspre altceva luand cu noi...o parte...un simbol al ei...alungati incoace si incolo...raniti...distrusi...plini de fericire si zambet...indragostiti...fideli...ne trezim purtati de o parte sau alta pe aripile celui mai nobil sentiment care uneori sfasie...inlatura tot pentru a isi face loc...cam paradoxal...de fapt paradoxali suntem noi...
ne nastem din iubire...murim pentru ea...asa dar cum putem spune ca am aparut din neant si ca plecam spre nicaieri?
|
|
|