![]() |
| Tradare |
|
sorescu
Moderator
![]()
|
Prima strofa e superba.
,,Cauta sa te regasesti", caci altfel te vei pierde ,,in goluri fara de culoare",in haos,in nedorinta , in disperare,sfarsind in a face ceea ce nu te reprezinta,,iar daca trupul iti era ateu, sufletul tau se-ndoapa cu credinta." Invatand sa crezi, cu mintea ravasita, te simti legat si nu-ti explici cum prin credinta (stupida)ai putea fi invins de moarte.Aici cam scartaie ,,nodul este prea departe" pt ca nu este clar la ce faci referire. Ultima strofa , ma tem ca nu prea am inteles-o.La ce tradare te referi?O tradare a vietii prin moarte?caci numai asa nu ai sens,casa,nepoti(viitor)si dorinta de a nu fi existat vreodata.E ambiguu.Te rog sa-mi explici. O poezie filosofica despre sinele neinteles al vietii,al omului care indiferent ce ar face, in interiorul sau ramane tot singur, un complicat nemultumit si neinteles. Oare aceleasi complicații existentiale si le pune si lupul din padure sau copacul din fata casei? Nu.Isi traiesc viata ,simplu si atat.Poate ca ar trebui sa le luam ca exemplu.Ne-a fost data o singura viata... ![]() |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
|
sufletsfasiat
Bine ai venit!
![]()
|
Iti multumesc pentru calificative.
Totul a inceput aseara cand m-am gandit sa scriu ceva, dupa o pauza de cateva luni. Tema poeziei este moartea omului, agonia de dinainte si neputinta in fata trecerii timpului. "vezi, esti legat, dar nodul este prea departe, " ineamna ca inca nu te-ai desprins, dar este oricum prea tarziu sa te intorci.. ultima strofa descrie pierderea idalului, a dorintei, omul nefiind tradat de moarte, el fiind tradat de viata. astfel el pierde totul si isi doreste "sa nu fi fost vreodata". Thanks for reading. |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
| Tradare |
|
||
|




