FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Împacă-te cu tine!

Trimis: 08/01/2010 00:42

pentru fiecare dintre noi exista acolo,
pe culoarul egoului pustiit,
o linişte caldă,
o muzica jovială numai a lui
în care se refugiază
cand plumbul vietii îl apasă,
înclinăndu-l cu faţa catre pământ,
umilind senilul obişnuitului,
decrepitul obositor al existenţei
amorfe,
cianurice.

acel laborator al regenerarii trairilor ludice
trebuie să existe in fiecare liniste
a sufletului
inger

Trimis: 08/01/2010 02:10

sorescu a scris:

pentru fiecare dintre noi exista acolo,
pe culoarul egoului pustiit,
o linişte caldă,
o muzica jovială numai a lui
în care se refugiază
cand plumbul vietii îl apasă,
înclinăndu-l cu faţa catre pământ,
umilind senilul obişnuitului,
decrepitul obositor al existenţei
amorfe,
cianurice.

acel laborator al regenerarii trairilor ludice
trebuie să existe in fiecare liniste
a sufletului
inger

Inca o doza de speranta tu ne dai
Si ne trimiti in epicentrul firii
Sa ascultam armoniosul cant de nai
Elogiind zeita fericirii

Trimis: 08/01/2010 02:19

Trimis: 08/01/2010 02:22

ai un ms privat

Trimis: 10/01/2010 22:45

mi-am scrantit mintea-n cuvinte
asa esti de complicat
eu credeam ca-n suflet este
sentiment usor, curat .

daca ma trimiti acolo
in ciudate sinonime .
ma lovesc din greu de versuri
ma abtin , ma pot abtine?

plec la paine ,fug la zahar
prefer in trafic sa inghet .
unde ma trimit tu oare...
complicat e al tau vers
:)))))

Trimis: 10/01/2010 23:55

Nu este-un vers prea complicat
de il citesti mai bine
vei rezolva, ar fi pacat
sa nu citesti prin mine :-)

Trimis: 11/01/2010 00:05

esti minte ascutita
si nu un iq de rand
poate usor sa te patrunda.
pescuiesti pesti mari de rasa
plasa rara somni ingheata ;)
stau la rand :))

Trimis: 11/01/2010 01:25

Imi strang jucariile si plec acasa.
Eu nu ma mai joc ! :'-(

Versurile voastre nu imi mai lasa
Cuvinte deloc. :-|

Desigur, sper ca ati luat-o ca pe o gluma :-D

Mesajul meu la asta se rezuma:
Imi place ca scrieti vers dupa vers,
Mereu ma trimiteti in alt univers.

Si ca un exercitiu pentru mine,
De-acuma voi scrie si numai rime ...
Ca dupa 7 luni ce-am lenevit,
E timpul sa ma fi trezit.

Trimis: 11/01/2010 01:30

bun venit!
eu hibernez in perne
de mai multa vreme.

de voi am dat acu pe seara
am cautat doar dintr-o toana
sa vad pe net de sunt si alti "nebuni" ca mine
m-am molipsit de aici sa scriu numai in rime

mai rau e ca ma intind si-n alte parti de locuri
o alta lume crede probabil ca am jocuri
:o)

Trimis: 14/01/2010 14:29

Stau trista intr-un vechi, batran laborator
Inchisa in chimia simbolului de dor!
Scanteia electrozilor iubirii iar vibreaza
Si iata dorul meu de lume, regenereaza! :-)

Trimis: 14/01/2010 14:36

la fix ai aparut pe foaie
sa-mi luminezi un pic prin vers
sufletul amar si fara de inteles

Trimis: 14/01/2010 20:29

stii Claudia....datorita tie am inceput sa inteleg versul liber, poezia moderna...am luat zilele astea si l-am citit pe Lucian Blaga in intregime....Imi place extraordinar de mult cu toate ca pana acum nu recunosteam versul lăsat ca poezie!!!

Trimis: 17/01/2010 17:28

sashika,trebuie sa citesti multa poezie ca sa nu-l mai invidiezi pe Eminescu smile

ma bucur ca ai inceput sa studiezi versul alb...iti recomand Minulescu...are numeroase simboluri...
cu toate astea prefer stilul clasic, chiar daca este demodat cum eticheteaza criticii de astazi.Personal, consider niste porcarii unele ,,poezii" moderne.

cum ar fi:

azi noapte la ora două,

mi-am lăsat pantofii, degrevaţi absolut orice drum şi scutit de de griji

şi mă pregăteam să plec, zbor nocturn cu aripi îngheţate.

suspin. mă întorc.

nu-mi vine să cred. pantofii mei plâng.

şi plâng aşa ca proştii, molcom şi cu gura închisă.

i-am tras de limbă, degeaba,

până nu le-am desfăcut fermoarele n-au spus nimic.

ştiam eu că şi tăcerea este un răspuns

dar şi curiozitatea-i mare...

- ce-aveţi mă? de ce-mi udaţi parchetul?

- păi eu, eu plâng pentru că pe mine mă iubeşti mai puţin

- asta de unde ai mai scos-o?

- păi numai pe mine apeşi aşa, mai să-mi iasă tocul pe nas iar pe el calci aşa mai cu milă, şi parcă nici luciul nu-i la fel...

m-am uitat la el, apoi la celălalt, amândoi erau la fel de obsidian şi tocurile aveau acelaşi tip de blacheu,

puteam să jur că şi stropii de noroi erau cam la fel,

- şi tu ? tu ce mai ai ? mă reped să-l întreb şi pe celălalt, să nu se simtă desconsiderat

- eu ? nimic, dar văzându-l plângând mi-am adus aminte de toate pietrele în care dai, şi mă doare...

hm, dacă nici în pantofi nu mai încredere dacă nici ei nu te mai înţeleg,

auzi la el, nu-l mai iubesc, la fel,

păi cum să stau să-i explic că monturile mele

se aghezmuiesc de la vreme?

că unele sunt mai inegale decât altele

câteodată stângul, uneori dreptul

că de, ale mele sunt, nu pot să le las.

stau şi mă întreb, oare îndată ce o să ajung în baston

o să se vaite şi el toată ziua,

că-l dau cu capul de pământ până vede stele verzi?

O tampenie maaaare!poate fi orice, numai poezie nu... poate doar mi se pare...tu ce crezi? :-)

Trimis: 17/01/2010 18:12

Lucian Blaga... minunat.
Dar ce spui despre Sorescu?
Uite numai o poezie in vers alb:
(te rog sa o citesti, merita)

Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea să spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu minus sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau să le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.

thumbsup

citeste-l pe Nichita Stanescu!
Catre Galateea
,,...

Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile
şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău
ce cutremur au şi ce culoare anume,
şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,
şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun în pietre
şi mă rog de tine,
naşte-mă..."

si....mai vorbim dupa ce-i citesti pe acestia :-P

Doar citind toate genurile lirice poti ajunge la perfectionism cu talentul tau...

Trimis: 30/01/2010 22:55

beton poezia. :-)

Trimis: 31/01/2010 00:21

MH Alex a scris:

beton poezia. :-)

Bravo mon cher...dupa 100 de ani de disparitie atata avalansa de vorbe aproximativ ca m-a coplesit, catre deloc!Ti-ai lasat cuvintele acasa?Fiule ratacitor :-P

la care din ele faci referire?,,beton"?
Help! sunt in ceata...

Trimis: 31/01/2010 00:22

MH Alex a scris:

beton poezia. :-)

Bravo mon cher...dupa 100 de ani de disparitie atata avalansa de vorbe aproximativ ca m-a coplesit, catre deloc!Ti-ai lasat cuvintele acasa?Fiule ratacitor :-P

la care din ele faci referire?,,beton"?
Help! sunt in ceata...