FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: MIICIME IMPORTANTĂ

Trimis: 03/01/2010 20:17

Câteodată nu mai eşti, chiar dacă te fac din piatră
Plouă cât să’nebuneşti şi se schimbă în nisip
Tot ce-ai vrea să povesteşti, de-ai avea un pic de timp
Pân’să pleci să încalzesti, altă lume , altă vatră

Te-am privit de mii de ori, ca să îmi urăsc privitul
Dintr-atâtea fete slabe te-am ales candva pe tine
Nu mai pot să te găsesc, printre căi şi figurine
Cînd te potrivesc alături sa rămân cu potrivitul

Picătură mică, mică rece cade-mi iar pe spate
Din finalul grandios reclădeşte începuturi
Din izvoruri reci de stâncă, te prelinge în săruturi
Ce îmi sorb avid de sete, buzele tot mai uscate

Miicime importantă, chichineaţă acră/dulce
Strop de viaţă şi speranţă, care imi zâmbeşti anume
Pui de vis, adult de cale, fără zare, fără nume
Poartă-te cât mai aproape, chiar de-ţi este a te duce

Trimis: 04/01/2010 23:29

Ce este aceasta miicime importanta?

Trimis: 05/01/2010 08:07

O fata slaba si mica de demuly

Trimis: 05/01/2010 18:57

mda! interesant... cred c-ai obosit explicand...
multumesc!si eu spuneam acelas lucru despre Rydda...

Trimis: 05/01/2010 22:58

Nu pot comenta prea mult nu te supara, nu sunt prea locvace

Trimis: 06/01/2010 01:46

Trimis: 07/01/2010 18:44

Buna, Kostea!
Ma bucur sa citesc iar versuri scrise in stilul tau inconfundabil :-)

Am o intrebare pornind de la comentariul tau, unde afirmi ca aceasta poezie este dedicata unei fete slabe, o "miicime": i-ai citi-o?

Trimis: 07/01/2010 19:49

Uau, Mari! :-)

Poate in gand...poate da, poate nu...e misterios dl. dr.
Sincer, mi-ar placea sa le citeasca si altii...sunt speciale, merita ...Costi prefera sa scrie ascuns dupa perdea, sa ramana in umbra tacerii absolute...multumindu-se doar sa scaneze embrionul Universului-Viata.

Trimis: 07/01/2010 20:16

este o poezie mai veche scrisa, ca mai toate instinctiv si , sper cu o anumita claritate si accesibilitate directa la gandurile mele. Cred ca eram indragostit si a iesit poezia asta. Nu vad ce as putea comenta mai mult decat faptul ca sunt flatat ca place si l a altii

Trimis: 07/01/2010 20:22

Claudia, am fixat, ochit si impuscat 13 troieni! Acum pot sa mai misc si eu... :lol:

Kostea, e minunat cand banuiesti ca e posibil sa fi putin indragostit... (???) :-/

Oricum, sunt happy, ai raspuns in mai multe cuvinte decat imi imaginam eu: credeam ca o sa spui Nu sau Da. :lol:

Trimis: 07/01/2010 20:24

Problema mea este ca aceste poezii le-am scris mai demult cand eram ma tanar si mai ca voi si le-am regasit acuma cand sunt mai mut ... In plus ma inhiba discutiile prea tehnice stilistic vorbind

Trimis: 07/01/2010 21:01

Ce raspuns e asta? Tineretea e o stare de spirit!
"Sunt tanar, doamna..." stii poezia, nu?

...pot sa-ti fac o parodie la versuri...? :innocent:

Trimis: 07/01/2010 21:14

întâia strofă:
(respect rimele tale!)

Şapte vrăjitoare, -un popă şi un câine ce mă latră
Când ajung târziu acasă numai lacrimă pe chip
Ştiu că-ţi ca’t nebună urma dar ai pus pe drum nisip
Să o şteargă ploaia, vântul, om cu sufletul de piatră!

Trimis: 07/01/2010 21:30

Strofa 2:

Câte zile, luni de-a rândul n-am dormit să ştiu dormitul!
Mă învârte şi o boare, numai cearcănu-i de mine
Iar mi-e mare anemia… Şi de unde vitamine?
De atâta ameţeală văd în absolut orice tip sortitul.

Trimis: 07/01/2010 21:37

Strofa urmatoare:
Dar îndată ce leşin mi se pare că visez… iar vii cu toate
Tratamentele de care mi-amintesc… ce începuturi!
Ace, spirt, fiole… Leşin! Unde eşti ca să mă scuturi
Că-s de dragul tău bolnavă! Să vin eu? Da... nu... da... poate...

Trimis: 07/01/2010 21:53

(ce ma enerveaza cand trebuie sa apelez la dictionarul de rime!)

Trimis: 07/01/2010 22:01

Pic... Pic? Pic! De picătura chinezească-mi pier năuce
Toate visele… Ca mâine am să plec departe-n lume
În vreo junglă. Canibalii-ţi vor citi apoi, postume
File, dacă, tu-ntâlnindu-i, au noroc să mai apuce!

Trimis: 07/01/2010 22:19

Toată:

Şapte vrăjitoare, -un popă şi un câine ce mă latră
Când ajung târziu acasă numai lacrimă pe chip
Ştiu că-ţi ca’t nebună urma dar ai pus pe drum nisip
Să o şteargă ploaia, vântul, om cu sufletul de piatră!

Câte zile, luni de-a rândul n-am dormit să ştiu dormitul!
Mă învârte şi o boare, numai cearcănu-i de mine
Iar mi-e mare anemia… Şi de unde vitamine?
De atâta ameţeală văd în orice tip sortitul.

Dar îndată ce leşin mi se pare că visez… iar vii cu toate
Tratamentele de care mi-amintesc… ce începuturi!
Ace, spirt, fiole… Leşin! Unde eşti ca să mă scuturi
Că-s de dragul tău bolnavă! Să vin eu? Da... nu... da... poate...

Pic... Pic? Pic! De picătura chinezească-mi pier năuce
Toate visele… Ca mâine am să plec departe-n lume
În vreo junglă. Canibalii-ţi vor citi apoi, postume
File, dacă, tu-ntâlnindu-i, au noroc să mai apuce!