 |
 | alergatorii |  |
|
freeswallow
Membru
 
|
|
buuuuun... ia sa stau eu aici, pe dala aceasta, din fericire nu deranjeaza nimeni locul din componentă asta a cosntructiei, semn ca, in lipsa mea, inca nu l-au decoperit.
ei, desi se misca mereu, raman tot dincolo, de bucată cealalta a zidului. uneori ii aud cum alerga apoi, brusc, se opresc. ieri, alaltaieri le ascultam respiratiile, soaptele. tresaream, fiindca atunci cand imi lipeam urechea de zid, cu un deget pe buze soptindu-le alor mei pssssst, auzeam dincolo aceeasi tacere. si o respiratie ca a mea. ma asculta. ascultam. imi venea sa rad! de ce te feresti? dincolo rasuna aceeasi intrebare. de ce ma feream? da, de ce ma feream? imi amintesc întâia zi. cat de ezitant inaintam, cum cercetam fiecare dala. daca se misca si in locul ei apare un hău? treceam cu mare atentie. detestam totusi, sa ma strecor pe langa pereti. in mod straniu, coluarul era luminat. de sus? sau din toate partile? fara o sursa de lumina detectabila. ceva difuz, de un roz sidefiu. si sunete. e foarte frig, auzeam langa mine. am privit un trup subtiat de alergatura, cautare. ochiii, de nuanță tristetii infinite. mi-a atins ca din intamplare mana. am simtit-o tremuratoare, arzand. am vrut sa o sprinjin. m-a impins. dupa doi pasi a disparut dupa colt. am facut cei doi pasi. acolo se deschideau mai multe coluare. nu stiu pe care apucase. altcineva acolo, la intersectie. hei, tu! da, eu! tu nu auzi nimic? ascultam atenta. respiratii, soapte. dar vuietul? urletul acela prelung? nu ti-e frica? nu mi-era frica. lumina, de data aceasta, palea. atunci a fost prima noapte petrecuta acolo, intre ziduri. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | alergatorii | |
|
||
|
|
|