 |
 | Recviem |  |
|
galadri3l_84
Bine ai venit!
|
|
De obicei scriu cand ma intristeaza ceva....cand am scris aceasta poezie eram îndeajuns de trista....:)
De praf si vise mainile-mi sunt pline Le simt sub piele, adeseori fac rani Ma uit in jur sa fac curat in mine, Sa scurg amarul strans in mii de cani Am omorat atatia monstri...am si uitat Sudoarea rece, noaptea, de pe frunte Si atatea temeri cate-au apasat Cu forta si temeinicia unui munte Am ridicat palate din mandrie Si mi-am udat copaci sa creasca pan' la cer, Am transformat masura in prostie, Si cu obraznicie am indraznit sa sper... Ca zidurile n-or sa cada niciodata, Ca maretie n-are nici un pret, Ca moartea te atinge doar o data Iar oamenii in lume nu cunosc dispret Iata-ma azi, infranta si cazuta, Din copacii pe care i-am udat, Prizoniera speriata si abatuta A zidurilor ce le-am ridicat Noi nu murim o data, murim cate putin Pana cand inima ce bate ingreunata Se satura de hrana cu venin Si omoara tot ce ai visat vreodata. Stau goala si invinsa in fata ploii, Cu visele manunchi, necesitate de-a grai, Cu sufletul viteaz in fata gropii, Caci nu mi-e teama decat de a trai |
|||||||||||
|
_________________ ego sin nomine
|
|||||||||||||
 |
| |
|
leo37
Membru
|
|
frumoasa poezia toata, dar ultima strofa e...superba putin spus, poate ca imi place asa de mult si pentru ca imi regasesc stilul meu de scris in ea, oricum foarte frumoasa
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
galadri3l_84
Bine ai venit!
|
|
multumesc frumos :) Poezia asta a fost rezultatul unei mari dezamagiri...dupa ce am scris-o m-am simtit cumva ... eliberata
|
|||||||||||
|
_________________ ego sin nomine
|
|||||||||||||
|
| |
|
leo37
Membru
|
|
te inteleg perfect, am si eu poezii de genu, si in general poezia ma face sa ma simt mai calm, detasat de toate cele rele din viatza...
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | Recviem | |
|
||
|
|
|